În articol sunt scoase în relief asemănările și deosebirile dintre infracțiunile reunite sub denumirea marginală de jaf și infracțiunile reunite sub denumirea marginală de escrocherie. Se relevă că atât infracțiunile prevăzute la art.187 CP RM, cât și cele prevăzute la art.190 CP RM sunt infracțiuni comise prin sustragere. Se subliniază că pentru realizarea sustragerii deschise, nu este exclus ca făptuitorul să recurgă la înșelăciune sau abuz de încredere. Se arată că, în cazul art.187 CP RM, înșelăciunea (ca și abuzul de încredere) are menirea de a ușura comiterea sustragerii deschise. De asemenea, se accentuează că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la calificarea faptei în situația în care victima remite aparent benevol (sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere) bunurile sale către făptuitor pentru exercitarea unor funcții pur tehnice (de pildă, efectuarea unui apel telefonic), iar acesta părăsește locul comiterii faptei. Nu în ultimul rând, se argumentează că în această ipoteză soluția de calificare corectă este cea efectuată în baza art.187 CP RM.

In this article the similarities and differences between crimes under the marginal name of robbery and crimes under the marginal name of fraud are emphasized. It is revealed that both crimes, provided by art.187 and 190 PC RM, are committed by appropriation. It is outlined that for the achievement of open appropriation, it is not excluded that perpetrator would have recourse to deception or breach of trust. It is shown that in case of article 187 PC RM, deception (similar to breach of trust) has the goal to facilitate the open appropriation. Also, it is stressed that there is no unitary point of view in the jurisprudence regarding classification of the act where the victim remits apparently voluntarily (under the influence of deception or breach of trust) his property by the perpetrator to exercise functions purely technical (for example, making a phone call), and this leaves the scene of the crime. Not least, it is argued that in this assumption the right solution of classification is the one according to art.187 PC RM.