Dacă debitorul nu execută de bună voie obligaţia contractuală, creditorul, pentru a valorifica dreptul său subiectiv pe care îl are împotriva debitorului, poate recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie pentru a-l sili să execute. În acest caz creditorul poate cere executarea silită, prin obligarea debitorului să execute în mod efectiv şi real prestaţia l-a care acesta s-a obligat. Un drept general la executarea în natură prezintă multiple avantaje. În principiu, executarea silită în natură este sancţiunea cea mai potrivită pentru creditor, deoarece numai în acest fel creditorul primeşte exact acel rezultat pe care l-a urmărit la încheierea contractului, adică acea prestaţie pentru care a contractat. De asemenea, în aşa fel se evită dificultăţile legate de evaluarea prejudiciului. În sfârşit, se respectă principiul forţei obligatorii al contractului, care este unul fundamental, cel puţin în sistemele de drept continental. Însă acest ideal, în anumite împrejurări, se confruntă cu unii factori susceptibili de a ştirbi eficienţa acestui remediu. Astfel, în situaţia în care pretenţiile creditorului ar putea fi satisfăcute prin alte mijloace, de exemplu prin alocarea unor sume de bani, executarea silită în natură se poate învedera ca o măsură prea severă pentru debitor, atunci când realizarea ei este mult prea oneroasă în raport cu interesele creditorului. Uneori, în virtutea unor circumstanţe, executarea în natură devine imposibilă în fapt sau în drept. În plus, punerea în aplicare a acestei sancţiuni, în special în cazul executării obligaţiilor nepecuniare, poate fi destul de anevoioasă din punct de vedere practic. Din considerentele evocate, sancţiunea executării silite în natură este subiectul unor abordări controversate în sistemele juridice examinate. În contextul analizei acestor abordări, în cele ce urmează, între altele, vom încerca să dăm răspuns şi la următoarele întrebări: - este oare executarea silită în natură un drept al creditorului şi este oare judecătorul obligat să aplice această sancţiune atunci când i se cere acest lucru, sau el are o putere de apreciere în privinţa acordării sancţiunii apropriate? - este oare aplicarea sancţiunii executării silite în natură o obligaţie a creditorului sau el poate opta în favoarea daunelor-interese chiar dacă executarea în natură este posibilă?