Cunoaşterea indicatorilor epidemiologici ai sindromului pierderii tranzitorii de conştienţă/sincopelor permite conceperea şi realizarea studiilor clinice, stabilirea strategiilor de diagnosticare şi tratament, organizarea serviciilor medicale. Majoritatea studiilor clinice arată că circa 40% din populaţie au sincope cel puţin o dată în viaţă. Se discută caracterul sporadic al recurenţelor acestor sindroame, evoluţia lor naturală, structura epidemiologică comparativă în populaţia generală şi în cea spitalicească în raport cu vârsta, genul şi mecanismele de producere.

Syndromes of transient loss of consciousness/syncope pose considerable challenges to health care systems. This is because of their range of etiologies, high lifetime incidence, and frequent mismatch between their prevalence, lethality, and ease of treatment. A quantitative appreciation of the epidemiology of syncope is needed in order to permit design of clinical trials, diagnostic strategies, and health services delivery. The sporadically recurring nature of these syndromes, needs a sense of their natural history and their comparative epidemiologies in the community and the clinic.