Scopul studiului a fost evaluarea variabilităţii ritmului cardiac la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ce are o valoare pronostică importantă, şi estimarea modificărilor în variabilitatea ritmului sub influenţa tratamentului administrat.În studiu au fost incluşi 30 de pacienţi postinfarctici cu disfuncţie sistolică a VS (FE<50%) şi insuficienţă cardiacă CF II-III NYHA. Variabilitatea ritmului a fost analizată la înregistrarea ECG în 24 de ore (metoda Holter). Toţi pacienţii au efectuat EcoCG. Investigaţiile s-au realizat iniţial şi peste 3 luni de tratament cu metoprolol tartrat (forma retard), lisinopril, spironolacton şi furosemid.Rezultatele studiului demonstrează că la pacienţii cu FE a VS<35% valorile SDNN, SDNNi,SDANN, TotP, UlfP, VlfP, LfP, HfP şi L/H au fost semnificativ mai mici comparativ cu pacienţii cu FE≥35%. În urma tratamentului administrat s-a obţinut ameliorarea variabilităţii ritmului cardiac,exprimate prin majorarea SDNN (cu 34,3%, p<0,05) şi SDNNi (cu 18,7%, p<0,05), concomitent cu creşterea FE a VS de la 37,2±1,2 până la 40,4±1,3 %, p<0,05. Deci la pacienţii cu afectarea mai severă a funcţiei cordului descreşterea variabilităţii ritmului cardiac este mai pronunţată. După tratamentul administrat, variabilitatea ritmului s-a ameliorat, ce poate avea o semnificaţie pronostică favorabilă.

Heart rate variability (HRV) is decreased in patient with heart failure (CHF) and is a prognostic marker in this disease. The purpose of our study was in evaluation of HRV in CHF patients before and after treatment. 30 postinfarct patients with CHF, NYHA functional class II-III and LV EF<50% were performed echocardiography and ECG Holter recording during 24h, initial and after 3 months of treatment with metoprolol, lisinopril, spironolacton and furosemid. Initial, in patients with worse systolic function (LV EF < 35%) parameters of HRV (SDNN, SDNNi, SDANN, TotP, UlfP, VlfP, LfP, HfP, L/H) were signifi cantly lower than in patients with better LV EF (≥35%). After 3 months of treatment HRV was improve: SDNN increased with 34,3% (p<0,05) and SDNNi - with 18,7% (p<0,05) and significantly increased of LV EF (40,4±1,3% versus 37,2±1,2%) were observed. Thus, our results suggest that is a relationship between changes in HRV and the extent of left ventricular dysfunction. This study demonstrates an improvement of HRV parameters after treatment and this might have prognostic significance.