Pentru a defini identitatea e-tutorului şi rolul care îl desfăşoară în mediul învăţământului on line, ar fi bine să încercăm a defini funcţiile sale prioritare în activitatea sa. Berje (1995; 1996), Rowntree (1995), Salmon (2000) identifică funcţiile e-tutorului în baza a patru planuri distincte de intervenţie. Ei susţin că e-tutorul, în substanţă, garantează: • Suport tehnic: asigură funcţionarea sistemului de reţea folosit şi ajută participanţii să rezolve eventual orice tip de problemă de natură tehnică. • Suport pedagogic şi intelectual: constă în acţiuni de stimulare intelectuală şi în stabilirea argumentelor ce vor fi obiect de discuţie sau de activitate; în plus răspunde la întrebările neclare asupra conţinuturilor. • Suport metodologic şi organizativ: intervine asupra procedurilor şi modului de organizare, desfăşurând unele funcţii „administrative‖, referitor la activităţile din reţea (calendar, scadenţe, etc.). • Suport social: se ocupă de menţinerea unui climat de încredere reciprocă în interiorul grupului colaborativ, analizează relaţiile interpersonale, încearcă să rezolve eventuale conflicte şi neînţelegeri.