Introducere. Substituenții de piele sunt încă în curs de dezvoltare. Ei sunt aplicați în calitate de tratament adjuvant al arsurilor și, de asemenea, pentru tratamentul plăgilor cronice și al ulcerelor venoase și diabetice. Având în vedere că mortalitatea în caz de arsuri continuă să scadă, există un interes crescut pentru dezvoltarea unor metode noi de tratament, care ar reduce morbiditatea. Această lucrare compară rezultatele clinice obținute la utilizarea diferitor tipuri de substituenți biologici de piele. Material și metode. Din bazele de date PubMed și Springer Link, au fost selectate articolele după cuvintele cheie “wound indihealing”, “wound coverage”, “wound closure”, “wound treatment”, “skin biological substitutes”. A fost selectată și procesată informația despre grupele principale de substituenți biologici de piele, indicațiile pentru utilizarea acestora, efectele obținute și beneficiile în cazul utilizării acestora în tratament. Rezultate. După procesarea informației din bazele de date PubMed și Springer Link conform criteriilor de căutare, au fost găsite 586 de articole despre utilizarea clinică a substituenților biologici de piele. Bibliografia finală conține 47 de surse, care au fost suficiente pentru formularea ideilor principale. Concluzii. În viitor, substituenții de piele vor avea un mai mare potențial de a stimula procesul de regenerare a leziunii, decât de a o repara. Pielea artificială va înlocui grefele de piele, astăzi considerate drept standard de aur în tratamentul defectelor tegumentare. În calitate de clinicieni, scopul nostru este – de a-l asigura pe pacientul ars – cu piele de cea mai înaltă calitate și cât mai rapid posibil. Ca oameni de știință, noi deocamdată, nu am realizat scopul final – obținerea pielii artificiale gata pentru utilizare și, cu atât mai mult, în cantități suficiente. Însă, prin sinteza ultimelor date în acest domeniu și aplicarea rațională a cunoștințelor noi în practică, putem să ne asigurăm că folosim materialul potrivit într-o situație corespunzătoare.

Introduction. Skin tissue substitutes are still developing, being conceived as adjuvant treatment of burns, but also, as treatment of chronic plagues and of the more frequent venous and diabetic ulcers. Since the burn-related mortality continues to decrease, there is an increased interest for the development of new treatment guidelines that would decrease the morbidity. This work compares the clinical usage of different types of biologic skin substitutes. Material and methods. Articles containing the keywords “wound healing”, “wound coverage”, “wound closure”, “wound treatment”, “skin biological substitutes”, were selected from the PubMed and Springer Link databases. Information on the main groups of biological skin substitutes, indications of the use, effects and benefits of this method of treatment was selected and processed. Results. As a result of information processing in PubMed and Springer Link databases according to the search criteria, there were found 586 articles on biological skin substituents clinical use. The final bibliography includes 47 sources necessary to formulate the main ideas of this issue. Conclusions. In future, skin substitutes may have more ability to stimulate regeneration than to repair, and artificial skin may be like skin split autografts – the gold standard for skin defects recovery today. As clinicians, our goal is to provide patients with wounds with skin of the highest quality in the shortest time possible. As scientists, we have not reached the final goal yet – to have an artificial skin ready for use, but bringing into question the current views and using them rationally we can at least do our duty as clinicians and ensure that we use the right material in a proper situation.