Articolul analizează măsurile întreprinse de autoritățile de partid și sovietice (pe exemplul presei din RSSM) în domeniul presei periodice în contextul unui proces mai larg de reformare a societăţii sovietice inițiat de către Nikita Hrușciov și constată că presa s-a bucurat cel mai puțin de liberalizarea relativă a vieții social-economice și politice din URSS, întrucât în calitate de instrument al propagandei oficiale, aceasta era chemată să contribuie mai presus de toate la ridicarea conştiinţei politice a populaţiei sovietice în sensul sprijinirii necondiționate a politicii partidului și statului sovietic atât în problemele interne, cât şi internaţionale. De asemenea, articolul evidențiază că măsurile în domeniul presei, fiind implementate fără o analiză serioasă asupra unor posibile efecte secundare, au avut un efect contrar rezultatelor scontate de consolidare a capacităţilor propagandistice şi organizatorice, precum și eficientizare economică a activității presei, fapt ce va determina ulterior renunțarea la o parte dintre ele.

The article analyzes the measures with respect to the periodical press taken by the Party and Soviet organs (on the example of the press in Moldavian SSR) in the context of a broader process of reform of Soviet society initiated by Nikita Khrushchev, and notes that the press enjoyed the least of a relative liberalization of the social, economic and political life in the USSR since as an instrument of official propaganda it was meant to contribute above all to raise Soviet citizens’ support for Soviet Union’ domestic and international policies. The article also argues that the measures regarding the press, being implemented without taking into account the possible side effects, had an adverse effect to the expected one: the increase of propaganda and organizational capacities, as well as economic efficiency of the press