Simbolul se află în centrul a numeroase studii vizînd diferite domenii de activitate. Astfel apare o știință a simbolului care atinge domenii la fel de variate cum ar fi arta, literatura, științele umane sau filosofia. În prezentul articol se analizează caracteristicile inerente ale cuvîntului-simbol ca unitate stabilă de comunicare estetică și ca reflector al gîndirii axiologice al omului creator și beneficiar de semne. Scopul articolului este de a defini și interpreta simbolul somatic în diferite tipuri de text și anume cel poetic, biblic, mitologic și folcloric. Au fost trasate următoarele obiective: - relevarea necesității ființei umane în utilizarea simbolurilor; - trasarea unei frontiere stricte între semn și simbol; - stabilirea relației dintre simbol și alte figuri; - alegerea unei clasificări optime a simbolului; -elucidarea semnificațiilor simbolurilor somatice; - observarea fluctuației conotațiilor simbolurilor somatice în diferite tipuri de text. Dintre multitudinea de simboluri care există, am ales pentru prezentul articol, o categorie aparte de simboluri care a fost foarte puțin cercetată, și anume simbolurile somatice, ce au constituit centrul și nucleul curiozității umane. Dacă celelalte simboluri reprezintă subiecte de interes a unui volum de cărți întregi, atunci simbolul somatic a fost studiat foarte puțin și constituie un teritoriu practic neexplorat. Analiza simbolurilor somatice în cele patru tipuri de texte alese (poezie, Biblie, mitologie și folclor) permit să demonstreze că părțile corpului uman pot constitui de asemenea simboluri și posedă o conotație simbolică profundă, la fel ca și celelalte simboluri. Dicționarele speciale ne ajută să înțelegem mai bine interpretările simbolurilor somatice în diferite culturi și timpuri. Simbolurile somatice ar trebui să fie studiate mai profund, deoarece ele trezesc un mare interes și decodificarea lor ușurează înțelegerea contextului în care acestea apar.