Socializarea este în esență un proces de învățare că ființele umane cum să trăiască într-o lume în care există alte ființe umane. Aceasta începe la naștere, prin menținerea contactului vizual, de vorbire si murmur și continuă pe tot parcursul zilei, în fiecare zi pentru tot restul vieții noastre. Copiii care au fost lipsiți de posibilitatea de a socializa, ei învață să înțeleagă și să utilizeze elementele de bază ale interacțiunii umane: vorbire, atingere, limbajul corpului, imitație, etc. Dacă un copil cu autism poate observa că are aceleași simptome ca un copil care a suferit de izolare, chiar dacă el nu a fost izolat în nici un fel de vedere fizic. Izolarea, în caz de autism vine din interior spre exterior. Jocul este o plăcere dar și o modalitate de învațare, de dezvoltare a limbajului, abilităților de comunicare, de dezvoltare cognitivă, dar mai ales de socializare a copiilor cu autism.

Socialization is essentially a process of learning that human beings how to live in a world where there are other human beings. This begins at birth by maintaining eye contact, speech and babbling and continues all day, every day for the rest of our lives. Whether we spend time with friends, go to school, work, play, read or watch TV, practice sports, sing, eat ... we experience certain aspects of socialization. Children who have been deprived of the opportunity to socialize, they learn to understand and use the basics of human interaction: speech, touch, body language, imitation, etc. If a child with autism can observe that he has the same symptoms as a child who has suffered from isolation, even if he was not isolated in any way physically. Isolation, in a case of autism comes from the inside to outside.