În dreptul penal, se consideră componenţă de infracţiune totalitatea elementelor şi semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, care califică o faptă prejudiciabilă drept o infracţiune concretă. Subiectul infracţiunii – îl constituie persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins o anumită limită de vârstă prevăzută de legea penală. Într-o altă accepţiune, este accentuat faptul că persoana care a săvârşit o infracţiune este „infractorul”, el reprezentând „subiectul activ al infracţiunii”. Subiect activ al infracţiunii nu poate fi decât persoana care a comis-o. Nu se poate pune semnul egalităşii între noţiunea de făptuitor şi cea de infractor, deoarece calitatea de făptuitor (penal) este dată de împrejurarea comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, care poate sau nu să fie infracţiune. Făptuitorul devine infractor numai dacă fapta pe care a comis-o întrunește toate condiţiile obiective şi subiective de existenţă a infracţiunii. Latura subiectivă a infracţiunii o constituie atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta săvârşită şi faţă de consecinţele ce au survenit sau au putut să survină ca rezultat al comiterii infracţiunii. În materie penală, latura subiectivă este una din laturile infracţiunii care constă în atitudinea conştiinţei faţă de fapta concepută şi urmările ei. Ea face parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii. În structura laturii subiective intră ca cerinţe esenţiale ale infracţiunii: elementul subiectiv (vinovăţia cu modalităţile sale); mobilul şi scopul (unii autori consideră că cele două din urmă nu sunt cerințe esenţiale ale infracţiunii).

In criminal law, the component part of a crime means the totality of the objective and subjective elements, established by the criminal law that qualifies a harmful deed as a concrete crime. The subject of a crime is the liable natural person, who at the time of committing the crime has reached a certain age under the criminal law. In another sense, it is emphasized that the person who committed a crime is the „offender”, representing „the active subject of the crime”. The active subject of the crime can not be but the person who committed it. There can be no equality sign between the concept of perpetrator and the offender, because the quality of the perpetrator (criminal) is given by the circumstances of committing an offence under criminal law which may or may not be a crime. The perpetrator becomes criminal only if the act he committed meets all the objective and subjective conditions of existence of the crime. The subjective side of the offence is the mental attitude of the person towards the act committed and the consequences that have arisen or could arise as a result of committing the offence. In criminal matters, the subjective side is one of the crime’s sides consisting of the attitude of consciousness towards the deed conceived and its consequences. The subjective side is a part of the divisible crime. The structure of the subjective side includes as essential requirement of the crime: subjective element (guilt with its means); motive and purpose (some authors believe that these last two are not essential requirements of the offence).