Fiecare tratat de teorie generală a dreptului cuprinde studii asupra izvoarelor dreptului, precedentul ocupând un loc aparte în acest sistem. Lucrarea dată reprezintă o analiză a precedentului ca unul dintre cele mai importante izvoare formale ale dreptului, cu referire la aspectele comune și cele distinctive ale precedentului judiciar în sistemul de drept anglo-saxon și a celui romano-german, inclusiv prin elucidarea particularităților de aplicare a acestuia în sistemul de drept al Republicii Moldova. Autorul constată că, prin interpretarea precedentului judiciar, sistemul instanțelor judecătorești poate fi implicat în procesul de creare a dreptului chiar nemijlocit în procesul de realizare a justiției. Se face distincția dintre precedentul judiciar în exprimarea european-continentală și precedentul englez și american, care se deosebesc atât prin istoricul, cât și prin oportunitatea formării. Totodată, este utilizată și noțiunea de „precedent judiciar cu caracter interpretativ”, cum ar fi, în situația sistemului de drept al Republicii Moldova, cazul Hotărârilor Curții Constituționale, care deține competența de interpretare a normelor constituționale. Astfel, interpretarea dată dispozițiilor constituționale are caracter oficial și obligatoriu pentru toți subiecții raporturilor juridice. Lucrarea cuprinde noțiunea și caracteristica precedentului, esența, originea, modul și terenul de manifestare, particularitățile, avantajele și dezavantajele acestui izvor în sistemul de drept englez și a celui continental. Este analizat și precedentul judecătoresc ca izvor formal al dreptului în sistemul de drept național, prin prisma esenței acestuia, a nivelului de pregătire profesională a magistraților, procurorilor, avocaților, precum și prin prisma impactului aplicării precedentului judecătoresc asupra actului de justiție însuși și asupra sporirii încrederii oamenilor în justiție, atunci când se conving de faptul că situațiilor faptice și de drept similare li se aplică norme și interpretări similare, datorită imparțialității justiției, în general, și a judecătorului, în particular, în cadrul aplicării normelor de drept unui caz concret.

Every treaty of general theory of law comprises studies about the sources of law, including the judicial precedent, with a special role in this system. The paper represents an analysis of the precedent as one of the most important formal sources of law, referring to similarities and distinctive signs of the judicial precedent in common law and continental law, inclusively referring to specific aspects of its application in the Republic of Moldova. The author ascertains that the Courts may be involved in the process of creating law directly in the process of making justice, by interpreting the precedent. The difference between the British and American precedent and the European continental precedent is underlined through historical aspects and the opportunity of creation. Also, the author uses a more specific notion of the precedent – the interpretative one; for the situation of the system of law of the Republic of Moldova, it is the case of the Decisions of the Constitutional Court that is the only competent institution to interpret the constitutional norms, the named Decisions being official and compulsory for everyone. The paper comprises the definition of the judicial precedent, its substance, origin, its way and field of manifestation, its particular features, advantages and disadvantages of this source of law specific to common law and to continental systems of law. The judicial precedent as a source of our national law is also analysed by the author, through such aspects as professional criteria assigned to magistrates, prosecutors, attorneys, inclusively through the impact the precedent has on the act of justice itself and on the phenomenon of increasing confidence in justice: people believe in justice when they understand that similar legal norms and interpretation are applied to similar factual and judicial circumstances; such a situation increases not only the confidence in justice but also in the judge’s impartiality while applying concrete legal norms in a concrete case.