Articolul reprezintă o exegeză istoriografică a vieţii culturale din Basarabia 1918–1940. In prezentul studiu s-a recurs la structurarea cronologică a studiilor: interbelică, sovietică, contemporană. Lucrările interbelice au fost scrise de martorii evenimentelor socio-politice-culturale, care au inregistrat fapte, idei, declaraţii etc. Majoritatea autorilor interbelici au susţinut ideea că, in pofida deznaţionalizării şi rusificării din perioada ţaristă, conştiinţa naţională a fost perpetuată. Emanciparea naţională din 1917/1918 a contribuit la reintegrarea spirituală a culturii din Basarabia in contextul culturii romaneşti. Ei au apreciat direcţia politicii de stat in dezvoltarea culturii, precum şi activitatea instituţiilor muzicale, teatrale, a artelor plastice, bibliotecilor, muzeelor, căminelor şi societăţilor culturale in consolidarea valorilor naţionale. Lucrările din perioada sovietică au analizat cultura interbelică in spirit părtinitor, lansand interpretări eronate cu privire la realitatea istorică şi cea culturală. Orice realizare de ordin cultural era dezaprobată şi calificată drept „romanizare forţată”. Cu incepere din anii 1980–1990 apar un şir de lucrări in care gradul ideologic şi de subiectivitate este diminuat. Autorii perioadei recente subliniază inalt eforturile de dezvoltare a culturii naţionale din perioada 1918–1940. O atenţie sporită s-a atras evoluţiei artelor muzicale, teatrale, plastice. O zonă cercetată mai modest rămane a fi arhitectura, activitatea căminelor culturale.

The article represents a historiographical exegesis of Bessarabian culture between 1918– 1940. In this study was used the chronological structure of studies: the interwar, the soviet and the modern periods. The works of interwar period were written by witnesses of socio – political and cultural events, which recorded facts, ideas, statements etc. Most of the authors from interwar period have endorsed the idea that despite the denationalization and the Russification of tsarist period, the national consciousness has been perpetuated. The national emancipation in 1917/1918 has contributed to the reintegration of Bessarabian spiritual culture in the context of Romanian culture. They appreciated the direction of state policy for cultural development, as well as the activity of musical institutions, theater, fine arts, libraries, museums, cultural centers and cultural societies in the consolidation of national values. The works of the Soviet Union period represent the tendentious analysis of the culture of the interwar years, launching misinterpretations on the historical and cultural reality. Any cultural achievement was deprecated and described as “forced Romanization”. Since 1980–1990, arise a series of works in which the ideological degree of subjectivity is reduced. The authors of the recent period particularly underline the efforts in the development of national culture during the years 1918–1940. A particular attention was drawn to the development of music, theater and visual arts. A less researched area remains the architecture and the cultural centers activities.