Adoptarea normelor juridice nu reprezintă un scop în sine, ci numai prima etapă obligatorie a procesului de reglementare juridică a relaţiilor sociale. Următoarea etapă e transpunerea în viaţă a prevederilor normelor juridice. În caz contrar, normele juridice şi-ar pierde sensul şi menirea lor socială. Nu întâmplător încă Socrate a pus o întrebare care şi până azi e actuală: „Oare crezi că este cu putinţă să dăinuiască şi să nu se surpe statul în care legile făurite n-au nicio putere, ci sunt numai călcate şi nimicite de fiecare particular?” Iată de ce traducerea în viaţă a normelor reprezintă, indiscutabil, un moment esenţial în viaţa dreptului.

The adoption of juridical norms does not represent an aim, but only the first obligatory stage of the legal regulation process of social relations. The next stage is the translation into life of juridical norms provisions. Otherwise, juridical norms would lose their meaning and social purpose. Not incidentally still Socrates asked a question that is actually until today „Do you think it is possible to endure and not to ruin the state to which the forged laws have no power, but are only trampled and destroyed by every particular? „This is why the translation of norms into life represent undoubtedly, a crucial moment in the life of law.