Infracţiunea ca fenomen juridic reprezintă o faptă imputabilă omului, care atrage după sine necesitatea aplicării unei pedepse celui ce se face vinovat de comiterea acesteia. Deoarece săvârşirea ei atentează la valorile supreme ale omenirii, precum viaţa, sănătatea, libertatea, integritatea etc., e şi firesc ca făptuitorul să poarte răspundere pentru fapta antisocială comisă. Un stereotip format de-a lungul anilor constă în aplicarea pe larg a pedepselor privative de libertate, indiferent de gravitatea celor comise. Istoria şi practica însă a demonstrat că izolarea totală de societate nu întotdeauna a atins scopul pedepsei aplicate, de aceea considerăm că fiecare stat trebuie să promoveze o politică penală din care ar reieşi că măsurile alternative nu au scopul de a atenua represiunea penală, dar utilizarea mai adecvată a alternativelor permite o mai mare concentrare a formelor de reprimare a celor mai grave infracţiuni şi a celor mai periculoşi infractori.

The offence as a legal phenomenon represents a human act, which calls for the imposition of a sentence for the one who is guilty of its committing. Since its committing threatens the supreme values of humanity, as well as life, health, liberty, integrity etc. it is natural that the offender shall bear responsibility for the anti-social act committed. A stereotype created over the years is in large application of deprivation of freedom sentences, regardless of the seriousness of the offence committed. History and practice have demonstrated that the total isolation from the society has not achieved the goal of the penalty applied, therefore I believe that every state must promote a criminal policy which would result in the fact that the alternative measures do not have the goal to mitigate criminal repression but a more adequate use of the alternatives to allow a greater concentration of forms of suppression of the most serious crimes and the most dangerous criminals.