Articolul abordează problematica afectivităţii în lumea complexă a gramaticii, axată, în special, pe re/înnoirea interioară a elevului în procesul educaţiei lingvistice, fapt ce reclamă revizuirea atitudinii faţă de vorbirea sa proprie şi a celor din jur. Formarea vorbitorului cult, ca o precompetenţă lingvistică a elevului, prin valorificarea trăirii afective, devine un indicator de pertinenţă al conţinutului de gramatică în şcoală. Sunt ilustrate unele aspecte ce pot contribui la valorificarea afectivă a prepoziţiei în şcoală.

The article addresses the issue of affection in the complex world of grammar, focusing, in particular, on interior re / renewal of the student in the process of linguistic education, the fact that demands the revision of attitude towards his own and others’ speech. The training of a cultivated speaker, as a linguistic pre-competence of a student, by harnessing the emotional living, becomes an indicator of relevance of the grammar content in school. There are illustrated some aspects that may contribute to affective exploiting of the sentence in school