Tariful vamal exista încă pe timpul când apăreau primele formațiuni ale statului centralizat. În acel timp, tariful avea cu preponderenţă un caracter fiscal, deoarece scopul principal era acumularea veniturilor în trezoreria de stat. Pe parcursul dezvoltării societății, esența tarifului vamal, ca instrument fiscal, treptat s-a micșorat și a crescut rolul său ca un mijloc eficient de realizare a politicii comerciale. În literatura de specialitate, în funcţie de prioritatea acordată politicii comerciale și de contextul utilizării, noţiunea de „tarif vamal” este tratată atât în sens larg, cât şi în sens îngust. În sens larg, tariful vamal este privit ca un instrument special de realizare a politicii comerciale a statului, având drept scop echilibrarea importului şi exportului de mărfuri, protejarea pieţei interne prin instituirea şi aplicarea mecanismului de percepere a taxelor vamale. În sens îngust, conceptul de „tarif vamal” este utilizat în înțelesul de document, care conține lista sistematizată a taxelor vamale.

It appears that the first customs tariff was set out when the state was centralized. At that time the rate was mainly a fiscal nature, since the main purpose was the accumulation of income in the state treasury. During the development of society, the essence of the Customs Tariff, the fiscal instrument gradually decreased and increased its role as an effective means of making trade policy. In literature, depending on the priority given to trade policy and the context of using the notion of „customs tariff” is treated in a broad and a narrow sense. More broadly, the customs tariff is regarded as a special instrument for achieving commercial policy of the state, aimed at balancing the import and export of goods, protecting the internal market by establishing and applying the mechanism of levying customs duties. In the narrow sense, the concept of „customs tariff” is used for the purposes of the document containing the list of systematic duties.