Sindromul hepato-renal (Caz clinic)
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1007 48
Ultima descărcare din IBN:
2023-09-28 14:45
SM ISO690:2012
BOTEZATU, Alexandru, COJOCARU, Victor, URSUL, Sergiu. Sindromul hepato-renal (Caz clinic). In: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale, 2014, nr. 4(45), pp. 250-258. ISSN 1857-0011.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale
Numărul 4(45) / 2014 / ISSN 1857-0011

Sindromul hepato-renal (Caz clinic)

Pag. 250-258

Botezatu Alexandru12, Cojocaru Victor12, Ursul Sergiu12
 
1 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“,
2 IMSP Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”
 
Disponibil în IBN: 5 ianuarie 2016


Rezumat

Sindromul hepatorenal (HRS) este o complicaţie comună de ciroză avansată, caracterizată prin insufi cienţă renală şi tulburări majore în funcţia circulatorie. Transplantul hepatic este cea mai bună opţiune la pacienţii fără contraindicaţii la procedură, dar nu este întotdeauna posibilă datorită speranţei de supravieţuire scurtă. Terapiile introduse în ultimii ani, cum ar fi drogurile vasoconstrictoare (analogi de vasopresină, agonişti α-adrenergici) sau şunt transjugular intrahepatic portosistemic, sunt efi ciente în îmbunătăţirea funcţiei renale.

Hepatorenal syndrome (HRS) is a common complication of advanced cirrhosis, characterised by renal failure and major disturbances in circulatory function. Liver transplantation is the best option in patients without contraindications to the procedure, but it is not always possible owing to the short survival expectancy. Therapies introduced during the past few years, such as vasoconstrictor drugs (vasopressin analogues, α-adrenergic agonists) or the transjugular intrahepatic portosystemic shunt, are effective in improving renal function. Nevertheless, liver transplantation should still be done in suitable patients even after improvement of renal function because the outcome of HRS is poor.

Гепаторенальный синдром (ГРС) является общим осложнением авансированного цирроза, характеризованный почечной недостаточностью и тяжелыми нарушениями в сердечно-сосудистой функции. Трансплантация печени является лучшим вариантом для пациентов без противопоказаний к данной процедуре, но не всегда возможна так как коротка надежда на выживание. Виды лечения введённые в последние годы, такие как вазоконстрикторные вещества (аналоги вазопрессина, агонисты α-адренергические) или трансяремный внутрипечёночный портосистемный шунт, эффективны в улучшении почечной функции.