Incendiul ca fenomen fizico-chimic ce provoacă ardere, declanşat intenţionat, reprezintă semn constitutiv obiectiv atât în contextul art.163 CP al României, cât şi în dispoziţia art.343 CP RM. Comiterea actelor de diversiune pe calea incendierii reclamă un grad de pericol social sporit, în virtutea instaurării insecurităţii ambianţei sociale. Pentru a asigura o prevenţie efectivă împotriva manifestărilor de acest gen, întâi de toate avem nevoie de exegeze temeinice care ar interpreta, în sens juridico-penal: conţinutul, limitele şi procedeele de operare. Punctând asupra particularităţilor incendiului, demers axat pe abordări în plan comparat al actelor de diversiune comise prin incendiere incriminate în ordinea juridico-penală a Republicii Moldova şi României, s-a putut constata un conţinut divergent al incendiului în normele luate în vizor, diferenţe care se justifică pe fundalul construcţiei componenţei infracţiunii şi, implicit, pe semnificaţia acestuia atribuită de legiuitor în conţinutul textului de lege.

Fire is a physicochemical phenomenon that causes burning, triggered intentionally and represents a constituent sign of the offences by the 163rd article of the Penal Code of Romania and 343rd article of the Penal Code of Moldova. Acts of diversion committed through burning require a degree of social danger, promoted under the environment of social insecurity. To ensure effective prevention against such events, first of all we need a proper analysis, which would interpret the criminal law regarding the content, limits and operating procedures. Emphasizing the peculiarities fire, an approach focused on comparing methodologies of acts of sabotage committed through arson and impugned by criminal law of the Republic of Moldova and Romania, it has been shown that the regarded laws contain divergent rules applicable to arson, these differences justify the construction background of the offense, and therefore its significance attributed by the legislature in the text content of the law.