Studiul este consacrat celebrei lucrări „Istoria generală a lucrurilor din Noua Spanie”, o scriere enciclopedică despre poporul și cultura Mexicului central, compilată de Bernardino de Sahagun (1499-1590). Autorul a fost misionar franciscan, venit în Mexic, în 1529, la opt ani după cucerirea spaniolă a lui Hernбn Cortйs. Numit de regulă Codex-ul Florentin, manuscrisul a ajuns în posesia familiei Medici nu mai târziu de anul 1588 și astăzi se află în Biblioteca Medicea Laurenziana din Florența. Bernardino a început cercetările asupra culturilor indigene în anii 1540, utilizând o metodologie, pe care savanții o consideră precursoarea cercetării moderne de teren din antropologie. Motivația sa a fost, în primul rând, una religioasă: misionarul credea că, pentru a converti băștinașii la creștinism și a eradica credințele în zeii falși, este necesar a înțelege acești zei și puterea pe care o aveau asupra poporului aztec. Bernardino a obținut susținerea a două importante grupuri indigene: bătrânii dintr-un șir de orașe din Mexicul central (principaes) și studenți ai limbii nahuatl și foști absolvenți ai colegiului Santa Cruz din Tlatelolco, unde Bernardino a activat în mare parte a timpului. Principaes răspundeau la chestionarele alcătuite de Bernardino, privind cultura și credințele lor, iar răspunsurile lor au fost înregistrate în propria lor formă de scriere pictografică. Bernardino a revăzut apoi textul în limba nahuatl și a adăugat propria traducere spaniolă. Cele douăsprezece cărți ale codex-ului au fost, la origini, legate în patru volume, iar apoi au fost legate din nou în trei volume.

This essay is about the famous opera called „La Historia Universal de las Cosas de Nueva Espaсa” (The Universal History of the Things from New Spain), which is an encyclopedic work about the people and culture of Central Mexico, compiled by Bernardino de Sahagъn (1499-1590). The author was a Franciscan missionary who arrived in Mexico in 1529, eight years after the Spanish conquest of Hernбn Cortйs. Commonly called the Florentine Codex, the manuscript came into the possesion of Medici no later than 1588 and is now in the Medicea Laurenziana Library in Florence. Bernardino began conducting research into indigenous cultures in the 1540s, using a methodology that scholars considered being a precursor to modern anthropological field technique. His motives were primarily religious: he belived that in order to convert the natives to Christianity and eradicate their devotions to false gods it was necessary to understand those gods and the hold they had on the Aztec people. Bernardino gained the assistance of two important indigenous groups: the elders of a numbers of towns in Central Mexico (principaes) and Nahua students and former students from the College of Santa Cruz in Tlatelolco, where Bernardino worked most of the time. The principales answered questionnaries prepared by Bernardino about their culture and beliefs, and their responses were recorded in their own pictorial form of writing. Bernardino then reviewed the Nahua text and added his own Spanish translation. The twelve books of the codex were originally bound in four volumes, but later rebound into three.