În folclorul românesc personajele fantastice ocupă deopotrivă vechimea mitică, vremea de apoi și tărâmurile îndepărtate, fiind o proiecţie deformată a lumii umane. Sfârșitul lumii, conceput ca o dezlănţuire a forţelor malefice, distructive, aduce în scenă personaje fabuloase, reprezentări hipertrofiate ale realităţilor malefice de pe pămînt (șerpi zburători, păsări cu ciocul de fier, ciuma, boierii) și personificări ale răului universal (balaurul, scorpia, Iuda, Antihristul). În acest sens, folclorul românesc atestă continuitatea unor reprezentări medievale, având paralele оn romanul popular Alexandria și în unele scrieri eshatologice.

In the Romanian folklore, fantastic creatures occupy both the mythical past, the end of the world and the remote territories, being a deformed projection of the human world. The end of the world, conceived as an outbreak of evil, of destructive powers, brings forward several fabulous creatures, being hypertrophied representations of evil realities from the Earth (flying snakes, birds with iron beaks, plague, boyars) and incarnations of the universal evil (the dragon, the shrew, Judas, Antichrist). In this respect, the Romanian folklore proves the continuity of some medieval representations, having parallels in the “Alexander Romance” and in several eschatological writings.