Les caracteristiques definitoires du discours politique
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1010 26
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-26 13:55
SM ISO690:2012
COLODEEVA, Liliana, PRICOPCIUC, Diana. Les caracteristiques definitoires du discours politique . In: Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat ”Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, 2014, nr. 10, pp. 52-55. ISSN 1875-2170.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat ”Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
Numărul 10 / 2014 / ISSN 1875-2170

Les caracteristiques definitoires du discours politique

Pag. 52-55

Colodeeva Liliana, Pricopciuc Diana
 
Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu“, Cahul
 
 
Disponibil în IBN: 20 octombrie 2015


Rezumat

Articolul prezintă o sinteză asupra termenului de “discurs politic” și în special a caracteristicilor definitorii ale discursului politic. Actualitatea temei este demonstrată prin prezentatrea teoriilor următorilor cercetători în domeniu: Coșeriu E, Christian Le Bart, Bonnafous S, Parleman C, Amossy R. Discursul propriu-zis implică un act de vorbire și este o entitate complexă, cu o dimensiune lingvistică, o dimensiune sociologică, și o dimensiune comunicativă. Discursul este politic atunci când evaluează situații de interes public. Orice discurs politic funcționeaza pe baza unei argumentații convenționale care justifică, pe de o parte, rolul instituției și, pe de altă parte, imaginea publică a celui care reprezintă instituția. În al doilea rând, un discurs este politic atunci când se autoevaluează ca fiind “adevărat” sau corect. Discursul politic comunică “versiunea corectă” a unor fapte, precum și implicarea maximă a autorului în ceea ce privește veridicitatea conținutului. Discursul politic apare ca un mijloc de luptă între cetățeni și stat, între forțele politice, între forțele de stat și politice. Discursul politic reflectă binele comun și interesul public al adunărilor deliberative și întâlniri publice, exprimă un sistem axiologic definit și reflectă lupta pentru cucerirea puterii sau de apărare a unei cauze politice..

Le discours implique un acte langagier d’où émergent un texte, un contexte et une intention. Le discours est donc une entité complexe ayant une dimension linguistique (en tant que texte), une dimension sociologique (en tant que production en contexte), et une dimension communicationnelle (en tant qu’interaction finalisée). Le discours politique est, au sens restreint, une forme de la discursivité par laquelle un locuteur (individuel ou collectif) poursuit l’obtention du pouvoir. Par cette définition on tend à faire du discours politique un discours du pouvoir. Cette façon de le concevoir peut être expliquée par le fait de son importance dans la lutte pour l’accession au pouvoir. Il est difficile, en effet, d'envisager une lutte politique sans discours politique. Mais d’un point de vue plus large, le discours politique peut être approché tout simplement comme une parole publique sur la chose publique. En ce sens, toute forme d’expression qui prend pour objet le mode de gestion des institutions publiques, les personnalités politiques, les différents pouvoirs de l’État, les questions d’intérêt public dans une société relève du discours politique. C’est donc un discours qui témoigne de la préoccupation de l’homme par rapport à la gestion de la cité. Le discours politique apparait alors comme un lieu de combat entre les citoyens et l’État, entre les forces politiques, entre l’État et les forces politiques. C’est par son biais que les citoyens tentent de définir et redéfinir la situation sociale et politique. Le discours politique est un genre très ancien qui semble avoir vu le jour dans la Grèce classique et qui prit son essor dans la Rome cicéronienne à une époque où la parole publique était devenue un instrument de délibération et de persuasion juridique et politique