Economia mondială revine din recesiunea profundă 2007-2009 cu unele caracteristici neobişnuite: o relansare inertă şi nesigură a economiilor avansate; performanţe impresionante ale pieţelor emergente cu o ascendentă viguroasă a ţărilor BRIC (acronim format din primele litere ale denumirilor de ţări – Brazilia, Rusia, India, China), care formează aşa-numitul club al „economiilor dezvoltate” („growth economies”) şi la care se asociază Mexic, Coreea, Turcia şi Indonezia, cu o contribuţie a fiecărei din aceste ţări de cel puţin 1% la produsul global. Dar, cel mai important impact criza îl exercită la redistribuirea speranţei, erodând confidenţa în pieţele libere şi în modelul capitalismului liberal de tip american, diminuând capacitatea guvernelor de a restabili macroechilibrul printr-o creştere economică susţinută, de a reduce şomajul şi a asigura stabilitatea preţurilor, în special la petrol şi la alte resurse energetice. Pentru a înţelege provocările economiei de astăzi şi perspectivele transformării ordinii economice mondiale, este necesar să regândim însuşi economics-ul, să redefinim unul dintre cele mai importante concepte – creşterea economică – în contextul globalizării şi comportamentului uman, când indivizii, instituţiile sau statul tind să-şi maximizeze beneficiile sau să-şi minimizeze pierderile, confruntându-se cu constrângeri de tot felul şi cu diverşi factori de risc.