The Handbook of Emotions contains the famous metaphor about the master and slave with reference to the reason and emotion, thus the emotion denotes something weak and dependent. On the other hand it is considered that emotions are best rendered non-verbally and V.Hugo had found an explanation for that: “The feeling is always new while the word has been always used that is why we cannot express our emotions verbally.” For a long period of time the linguists had different opinions concerning the study of the emotive function of the language. A part of them thought that the dominant function of the language is the cognitive one thus excluding the possibility of researching the emotional component of the language. In the late 70s of the previous century emotiology as the linguistics of emotions began to appear. Many professors such as V.V. Shakhovsky, A.Wierzbicka, T.V. Larina dealt in the field of emotiology and studied cross-cultural communication. Some of them state that emotions are universal and can be identified in every country, others conclude that the lack of the term denoting a certain emotion in a certain language speaks about the fact that cultures differ emotionally. In this study we try to identify the terminology used in a research of this kind and clarify whether emotions are culturally dependent or not. The working languages are English, Romanian and Russian and their corresponding cultures – English, Moldovan and Russian.

În lucrarea „The Handbook of Emotions” găsim metafora despre sclav şi proprietar cu referinţă la raţiune şi emoţie, astfel cea din urmă denumind ceva slab şi dependent, iar prima fiind ceva puternic şi independent. Se spune că emoţiile/ sentimentele se redau mai bine prin mijloace non-verbale şi distinsul scriitor francez V.Hugo a găsit o explicaţie pentru acest fapt, spunând că sentimental este întotdeauna nou, pe când cuvintele sunt tot aceleaşi. Pentru o perioadă îndelungată, lingviştii au tratat tema funcţiei emotive a limbii în mod variat. O parte din ei considerau că funcţia superioară a limbii este cea cognitivă, astfel excluzând posibilitatea studierii funcţiei emotive. La sfârşitul anilor 70 ai secolului trecut a început să apară emotiologia ca ramura a lingvisticii. Mulţi savanţi, precum V.V. Shakhovsky, A.Wierzbicka, T.V. Larina, au contribuit cu lucrările lor în domeniu în plan intercultural. Unii susţin că emoţiile sunt universale şi pot fi identificate în orice ţară, iar alţii sunt de părere că lipsa termenului ce redă conceptul unei emoţii într-un idiom indică faptul dependenţei emoţiilor de cultură sau etnie. În acest studiu ne propunem să identificăm terminologia utilizată într-o cercetare de acest gen şi să confirmăm ipoteza despre dependenţa emoţiilor de cultură. Culturile cercetate sunt cea engleză, moldovenească şi rusă, iar terminologia ţine de limbile engleză, română şi rusă.