În prezenta lucrare sunt luate în vizor două personaje: Vitoria Lipan, din romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, şi mătuşa Ruţa, din piesa „Păsările tinereţii noastre” de Ion Druţă. Aceste două personaje-femei, păstrătoare de suflet, de inimă, de nobleţe, sunt analizate din perspectiva de verigi rezistente ale neamului, anume lor revenindu-le rolul de protectoare de tradiţii şi obiceiuri naţionale, aflându-se în permanentă confruntare cu noile forme de viaţă socială. Investigaţia face să descoperim la Vitoria Lipan şi la mătuşa Ruţa un caracter distinct. Şi asta pentru că sunt femei puternice, de o pronunţată complexitate sufletească, care, deşi intră în subiecte cu probleme, dureri şi amintiri concrete, au un comportament al lor specific, un mod de a reacţiona şi de a-şi exprima într-un fel anume revolta, toate acestea transformându-le într-un simbol al verticalităţii şi fidelităţii şi plasându-le printre chipurile privilegiate în lanţul personajelor feminine.

In these work two characters are underlined: Vitoria Lipan, of the novel „Baltagul” by Mihail Sadoveanu, and Aunt Ruţa, of the drama „Păsările tinereţii noastre” ("Birds of our youth") by Ion Druţă. These two characters-women, being soul, heart, and nobility keepers, are analyzed in terms of strong links of the nation, taking a specific protective role of national traditions and customs, which are situated in permanent confrontation with the new forms of social life. The investigation consists in discovering in Vitoria Lipan and Aunt Ruţa a distinct character, because they are strong women, of a marked complexity of mind, which, although falling in subjects with problems, pain and concrete memories, have their own specific behavior, a way to respond and express their revolt in some way, all these make them a symbol of fidelity and verticality and placing them among privileged images in the chain of female characters.