Terminologia îşi pune bazele ca o disciplină pe parcursul reflectărilor sale asupra principiilor şi metodelor consacrând studiul său principal, termenul. Astfel, o constelaţie de teorii şi de metode inovante au fost sugerate de cercetători ca Temmerman, care optează pentru o abordare sociocognitivă, aplicând principiile semanticii cognitive asupra ontologiilor ştiinţelor vieţii. Cabré delimitează natura poliedică a termenului şi adoptează demersul conceptual în studiul terminologiei. Abordările terminologiei sociocognitive, iniţiate de către Rita Temmerman, se pot încadra în domeniul semanticii cognitive şi prin introducerea triunghiului semiotic în reţeaua socială, se pot aplica în studiul terminologiei prin interacţiunea cuvântului, a limbajului şi a concepţiei umane. Terminologia cognitivă consideră lumea ştiinţei şi a tehnologiei ca rezultat al experienţei umane şi presupune faptul de a cunoaşte şi a afla mai multe despre lume, ceea ce constituie posibilitatea sau calitatea percepţiei senzoriale a omului. Terminologia modernă acceptă ideea precum că oamenii nu percep o lume obiectivă, dar ei au capacitatea de a crea categorii în concepţia lor. Multe dintre aceste categorii constituie prototipuri în concepţia umană. Terminologia cognitivă poate să explice cum experienţa poate determina conceptualizarea şi cum cunoaşterea conceptualizată poate determina experienţa. Aceste experienţe pot fi interpretate în termeni şi integrate cu conceptele existente. Structura conceptelor noastre reflectă funcţia epistemiologică a ştiinţei. Sunt prezentate abordările semasiologice şi onomasiologice ale ermenului/conceptului «terre», care este o unitate terminologică ce aparţine mai multor domenii ale activităţii umane, acesta fiind rezultatul experienţei umane. Categorizarea are potenţialul de a constitui un prototip în conştiinţa subiecţilor vorbitori; în ceea ce priveşte conceptul «terre», el are mai mulţi prototipi. Acest proces este explicat cu ajutorul metodelor terminologiei sociocognitive. Se poate constata, de asemenea, că influenţa limbii generale asupra limbii de specialitate determină extinderea domeniilor de specialitate unde se manifestă unitatea terminologică «terre» şi ambele aparţin zonei conceptuale «terre».

The terminology puts its foundations as a discipline along its reflection on the principles and methods dedicated to its most important study – the term. In such a way, a constellation of innovated theories and methods was proposed by the research workers as Temmerman that opts for a socio-cognitive approach, applying the principles of cognitive semantics on anologies of life’s sciences. Cabré delimits the poliedic nature of the term and adopts the conceptual approach in the terminology’s study. The socio-cognitive terminology’s approaches, initiated by Rita Temmerman can be joined in the sphere of the cognitive semantics. Through the introduction of the semiotic triangle in the social web, it can be applied in the terminology’s study, through the interaction of the word, language and human conception. Cognitive terminology considers the science and technology’s world as a result of human experience and the fact of knowing and finding out more about the world, that constitutes the possibility or the quality of the man’s sensory perception. The modern terminology accepts the idea that people don’t perceive an objective world, but they have the ability to create categories in their conception .Many of these categories constitute prototypes in the human conception. The cognitive terminology can explain how the experience can establish the conceptualisation and the conceptualized knowledge can establish the experience. These experiences can be few interpreted in terms and integrated with the existent concepts. The structure of our concepts reflects the epistemiological function. This article presents the semasiological and onomasiological approaches of the term/concept «terre», that is a terminological unity belonging to many domains of human activities and that is the result of human experience. The categorisation has the potential to constitute a prototype consciousness of subjects speakers and referring to the concept “terre”, it has more than one prototype. This process is explained with the support of social-cognitive terminology’s methods. It can be found also that the influence of general language on the special language establishes the extension of speciality’s domains where the terminological unit “terre” is manifested and both make part of the conceptual zone “terre”.