În articol sunt abordate probleme de ordin psihologic ce vizează fenomenul agresiunii prezent la animale şi oameni. Sunt reflectate avansările din domeniu pornind de la postulatul biologic spre cel psihologic. S-a dovedit că agresiunea umană este un fenomen mult mai complex decât agresiunea animalelor. A fost evidenţiată multitudinea formelor de manifestare cu funcţionalitatea lor diversă. Cert este că agresiunea animalelor este orientată, în special, spre supravieţuire şi menţinerea speciei. La om această funcţie este realizată de agresiunea ofensivă. Agresiunea instrumentală este o formă specific umană care necesită stabilirea scopurilor, planificarea acţiunilor, deci implicarea proceselor cognitive. Or, din perspectivă cognitivă, comportamentele agresive sunt rezultanta unui proces decizional. Forma superioară a agresiunii instrumentale este acţiunea de război, cu scopuri de distrugere, ceea ce nu se observă la animale.

This paper aims to stipulate psychological problems of aggression present in animals and humans. Advancements in the field reflected from the biological to the psychological postulate. It turned out that human aggression is a more complex phenomenon than animal aggression. It was highlighted the multitude of forms with diverse functionality. It is clear that the aggression of the animal is directed in particular to the survival and maintains the species. In humans this function is performed by offensive aggression. Instrumental aggression is a specific form that requires setting goals, planning actions, so the involvement of cognitive processes. So, aggressive behaviors are the result of a decision process. Superior form of instrumental aggression is the act of war, destruction purposes, which is not observed in animals.