Evoluţia de la compuşii mono- spre polinucleari în baza unor liganzi monoximici
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
938 3
Ultima descărcare din IBN:
2020-06-17 13:46
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
547.6 (12)
Chimie organică (484)
SM ISO690:2012
COROPCEANU, Eduard. Evoluţia de la compuşii mono- spre polinucleari în baza unor liganzi monoximici. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Reale şi ale Naturii), 2015, nr. 1(81), pp. 186-192. ISSN 1814-3237.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Reale şi ale Naturii)
Numărul 1(81) / 2015 / ISSN 1814-3237 /ISSNe 1857-498X

Evoluţia de la compuşii mono- spre polinucleari în baza unor liganzi monoximici
CZU: 547.6

Pag. 186-192

Coropceanu Eduard
 
Institutul de Chimie al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 22 august 2015


Rezumat

A fost realizată sinteza unei serii de compuşi coordinativi cu liganzi monoximici, în care s-a urmărit evoluţia de la compuşii mononucleari spre cei cu structură polimerică. În calitate de liganzi monoximici au fost utilizaţi 2- şi 4-pyridinaldoxime. În calitate de liganzi-punte au fost utilizaţi anionii sulfat, acetat, malonat, succinat, adipat, tereftalat etc. Utilizarea ligandului 2-piridinaldoxima creează premise pentru amplasarea acestor molecule în complex în poziţie cis, fapt ce determină formarea lanţurilor polimerice în formă de zig-zag. Specificul fiecărui acid dicarboxilic, capacitatea lui de a coordina influenţează în mod determinant structura moleculară a polimerilor asamblaţi. Datorită capacităţii de a manifesta număr de coordinare mai înalt, deseori ionii de cadmiu oferă posibilitatea asamblării unor arhitecturi polimerice mai complicate decât cei de zinc.

There was performed the synthesis of a series of coordination compounds with monoxime ligands, in which there was observed the evolution from the mononuclear compounds to those with polymer structure. As monoxime ligands there was used 2- and 4-pyridinealdoximes. As bridge-ligands there was used sulfate, acetate, malonate, succinate, adipate, terephthalate anion etc. The use of 2-pyridinealdoxime ligand creates premises for the location of these molecules in complex with cis position, a fact which determines the formation of polymer chains in zig-zag form. The specific of each dicarboxylic acid, its ability to coordinate, decisively influences the molecular structure of the assembled polymers. Due to their ability of manifesting a higher coordination number, cadmium ions often offer the possibility of assembling some polymer architectures more complicated than those of zinc.

Cuvinte-cheie
compuşi coordinativi, polimer,

monoximă, asamblare, arhitectură moleculară.