Introducere. Anul 2015 marchează 100 de ani în educația profesioniștilor din domeniul sănătăţii publice din Statele Unite ale Americii. Raportul Welch-Rose din 1915 a dus la crearea unei profesii de sănătate publică în Statele Unite, care a fost separată și distinctă de alte profesii medicale. Școlile de sănătate publică în Statele Unite sunt acreditate de către Consiliul de Educație în Sănătate Publică (CE PH). CE PH solicită educație în cinci domenii de cunoștințe de bază în sănătatea publică. Acestea sunt: biostatistica, epidemiologia, științele mediului de sănătate, administrarea serviciilor de sănătate, științele sociale și comportamentale. Cu revoluția „Big Data” în curs de dezvoltare și iminenţa fenomenului „pacient digital”, așa cum este exemplificat prin mișcările de auto-cuantificare și genomica de consum, informatica în sănătatea publică poate fi considerată drept un al șaselea domeniu de cunoștințe de bază în educația sănătății publice. Material și metode. A fost realizată o trecere în revistă a literaturii locale și internaționale. Rezultate. Înțelegerea în detaliu și cu certitudine despre ce se întâmplă în propriului corp a fost o căutare evazivă de-a lungul istoriei. Cuantificarea unei persoane este un prolog important pentru realizarea platformei „pacient digital”. Cercetarea lui Larry Smarr despre „cuantificarea sinelui” este un exemplu al cuantificării auto-mișcării. Big Data se referă la colectarea de cantităţi masive de date nestructurate și semistructurate. Big Data poate fi utilizată pentru a agrega comportamentul indivizilor pentru o varietate de scopuri de cercetare, inclusiv pentru supravegherea sănătății publice. Concluzii. Educația în sănătate publică trebuie să răspundă la practici de sănătate publică pentru a dezvolta forța de muncă cu competențe adecvate. Sănătatea publică a pus întotdeauna un accent pe sănătatea populației, în timp ce medicina a pus accent pe sănătatea personală. Se vor șterge oare vreodată liniile dintre sănătatea personală și cea a populației? Datele, care devin tot mai personalizate prin eforturile de autocuantificare, percepţia populaţiei ca un tot întreg şi abilitatea sistemului Big Data de a combina şi sintetiza informaţii din baze de date separate capătă această tendinţă. Pentru a evolua, standardele de acreditare ar putea avea nevoie de un al şaselea domeniu de cunoștințe de bază în sănătatea publică – informatica în sănătate publică – care va ghida practica în domeniu în următorii 100 de ani.