Studiul dat a avut drept scop evaluarea susceptibilităţii la alunecări de teren în trei areale-cheie (Nisporeni, Călăraşi şi Crilueni) din Republica Moldova. În acest scop au fost aplicate două metodologii diferite: regresia logistică şi reţelele neurale artificiale. Pentru studiul dat au fost utilizate programele de calculator Idrisi Taiga şi ArcGIS. Acestea permit realizarea analizei susceptibilităţii la alunecări de teren utilizând o multitudine de parametri şi o variabilă dependentă (ex. Inventarul alunecărilor). În vederea evaluării susceptibilităţii, pentru fiecare areal a fost calculată rata de frecvenţă pentru fiecare parametru în baza caracteristicilor alunecărilor. Apoi, pentru fiecare sector, valoarea ratei de frecvenţă a fost normalizată [0, 1]. Au fost produse 18 hărţi ale susceptibilităţii la alunecări, câte 6 pentru fiecare areal, utilizând cele două metodologii şi trei grupuri de parametri (8, 10 şi 12 parametri). Pentru evaluarea performanţei hărţilor realizate, s-a aplicat metoda caracteristicilor relative de operare. În baza rezultatelor, se poate concluziona că amândouă metodele au dat rezultate bune, mai puţin metoda reţelelor neurale artificiale, în special în arealul Călăraşi.