Artrita juvenilă idiopatică forma oligoarticulară: aspecte în diagnostic şi tratament (Revista literaturii)
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
968 23
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-23 18:18
SM ISO690:2012
COLESNIC, Victor, REVENCO, Ninel. Artrita juvenilă idiopatică forma oligoarticulară: aspecte în diagnostic şi tratament (Revista literaturii) . In: Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”, 2010, nr. 5(11), pp. 231-239. ISSN 1857-1719.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”
Numărul 5(11) / 2010 / ISSN 1857-1719

Artrita juvenilă idiopatică forma oligoarticulară: aspecte în diagnostic şi tratament (Revista literaturii)

Pag. 231-239

Colesnic Victor, Revenco Ninel
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 13 decembrie 2013


Rezumat

Juvenile idiopathic arthritis the oligoarticular subtype: issues in diagnosis and treatment. Review Juvenile idiopathic arthritis (JIA) the oligoarticular subtype is the most common chronic rheumatic illness in children and an important cause of disability and blindness. The cause of JIA is unknown, but substantial evidence suggests that the pathogenesis is autoimmune. The diagnosis of JIA is one of exclusion and is made by using a combination of historical, clinical, and laboratory data. The disease course is highly variable, and in the past, JIA had been viewed as a more benign illness than is recognized currently. Recent data reveal that a substantial number of children diagnosed with JIA have active disease that persists into adulthood and results in functional limitation. Thus, the management of JIA has become more aggressive earlier in the course of disease to limit permanent disability.

Artrita juvenilă idiopatică (AJI) forma oligoarticulară este cea mai frecventă boală reumatologică la copii şi este una dintre cele mai importante cauze de invaliditate şi orbire. Cauzele AJI rămân necunoscute şi mecanismele patogenetice nu au fost clar elucidate. Diagnosticul AJI este unul de excludere şi se bazează utilizând o combinare a datelor anamnestice, clinice şi de laborator. Evoluţia maladiei este foarte variabilă, şi în trecut, AJI era apreciată ca o maladie mult mai uşoară decât se consideră astăzi. Date recente, dezvăluie că un număr impunător de copii diagnosticaţi cu AJI au o maladie activă care persistă la adult şi conduce la limitarea funcţională. Astfel, tratamentul AJI a devenit mult mai agresiv de la început pentru a limita dizabilitatea permanentă. Cuvinte cheie : artrita juvenilă idiopatică, oligoartrită, uveită, maladii autoimune, invaliditate.