Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
2474 68 |
Ultima descărcare din IBN: 2022-10-05 07:11 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.346.2-003.218-089 (1) |
Patologia sistemului digestiv. Tulburări ale tubului alimentar (1732) |
SM ISO690:2012 GHIDIRIM, Gheorghe, MIŞIN, Igor, ROJNOVEANU, Gheorghe, VOZIAN, Marin, MIŞINA, Ana. Leziunile mucinoase ale apendicelui cu potențial malign. In: Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova, 2014, nr. 1, pp. 15-21. ISSN 2345-1467. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova | ||||||
Numărul 1 / 2014 / ISSN 2345-1467 | ||||||
|
||||||
CZU: 616.346.2-003.218-089 | ||||||
Pag. 15-21 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Mucocelul apendicular reprezintă o patologie rară, care se poate prezenta printr-o varietate de semne clinice sau poate fi depistat incidental intraoperator. Mucocelul apendicular reprezintă o dilatare a apendicelui care se datorează acumulării intraluminale a substanței mucinoase și poate fi un proces atât benign, cât și malign. Incidența mucocelului apendicular este de 0.2-0.4% din apendicele vermiculare înlăturate și constituie 8% din toate tumorile apendicelui. Mucocelul apendicular în 10-15% din cazuri poate progresa spre pseudomixom peritoneal, care are un impact major asupra rezultatelor tratamentului și supraviețuire. Pseudomixomul peritoneal are o incidență estimată de un caz la un milion pe an. Nu există, totuși, o statistică relevantă privind frecvența evoluării leziunilor mucinoase ale apendicelui spre pseudomixom. Scopul acestui studiu este de a analiza rezultatele proprii ale tratamentului mucocelului apendicular. Materiale și metode. În studiu au fost incluși 22 de pacienți din trei instituții. Din grupul total 10 pacienți (45,45%) au fost diagnosticați primar sau au dezvoltat pe parcurs pseudomixom peritoneal, dintre care nouă cu neoplasme mucinoase cu potențial malign sporit. Rezultate. Durata medie dintre diagnosticarea leziunii mucinoase primare și dezvoltarea pseudomixomului peritoneal a constituit 75±24.77 luni. Au decedat 4 pacienț din lotul cu neoplasme mucinoase cu potențal malign sporit. Concluzii. Datele obținute arată o diferență statistic semnificativă a duratei supraviețuirii și a apariției pseudomixomului peritoneal în funcție de tipul histologic al neoplasmelor apendiculare mucinoase, fiind mai frecvente în cazul leziunilor mucinoase cu potențial malign sporit. |
||||||
Cuvinte-cheie mucocel apendicular, pseudomixom peritoneal, supraviețuire., rezultatele tratamentului |
||||||
|