Acţiunea reconvenţională este o categorie separată a acţiunii civile, care este înaintată de către pârât, în cadrul unui proces deja pornit, ca mijloc de apărare împotriva acţiunii principale (art.173 alin.(1) lit.b) CPC) sau ca act de dispoziţie propriu (art.173 alin.(1) lit.a) şi c) CPC). Pentru a accepta spre examinare o acţiune civilă depusă de către pârât ca recovenţională, judecătorul trebuie mai întâi să verifi ce dacă aceasta poate fi încadrată în unul din temeiurile prevăzute de art.173 alin.(1) CPC, ulterior să clarifi ce dacă acţiunea reconvenţională a fost depusă în termenii prevăzuţi de lege (art.172 alin.(1) CPC) şi abia după aceasta să stabilească dacă pârâtul a respectat art.169, 170, 166, 167 CPC. Dacă acţiunea depusă de către pârât ca reconvenţională nu se încadrează nici întrun temei prevăzut de art.173 CPC, instanţa de judecată va dispune separarea acesteia prin încheiere nesusceptibilă de recurs.

The counter action is a separate category of the civil action that is submitted by the defendant, within a started process, as way of defending against the principal action (article 173, paragraph 1, letter b of the Civil Procedure Code) or as act of own disposition (article 183, paragraph 1, letter a and c of the CPC). To accept to the examination a civil action, submitted by the defendant, as counter action, the judge, fi rstly, must verify if this action can be framed in one of the reasons provided by the article 173, paragraph 1 of the CPC, after clarify if the counter action was submitted in the terms provided by the law (article 172, paragraph 1 of the CPC) and only then establish if the defendant has respected the articles 169, 170, 166, 167 of the Civil Procedure Code. If the action submitted by the defendant as counter action isn’t framed in any reasons provided by the article 173 of the CPC, the court can dispose its separation through the nonsusceptible closing of recourse. Key-words: counter action, civil action, defendant, recourse, judge, reason