Securitatea naţională şi diminuarea riscurilor ciberameninţărilor
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
304 2
Ultima descărcare din IBN:
2017-11-02 15:34
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
338(478)+339:004.056 (1)
Situație economică. Politică economică. Conducerea economiei. Planificarea economiei. Producție. Servicii. Prețuri (1487)
Comerț. Relații economice internaționale. Economie mondială (923)
Știința și tehnologia calculatoarelor. Calculatoare. Procesarea datelor (1461)
SM ISO690:2012
BĂDĂRĂU, Elena. Securitatea naţională şi diminuarea riscurilor ciberameninţărilor. In: Economie şi Sociologie. 2014, nr. 4, pp. 85-103. ISSN 1857-4130.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF
BibTeX
DataCite
Dublin Core
Economie şi Sociologie
Numărul 4 / 2014 / ISSN 1857-4130

Securitatea naţională şi diminuarea riscurilor ciberameninţărilor

CZU: 338(478)+339:004.056
JEL: F52, F23, F1, F59, G3
Pag. 85-103

Bădărău Elena
 
Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova
 
Disponibil în IBN: 3 mai 2015


Rezumat

În ultimul timp, asistăm la un atac concertat asupra creanţelor comerciale, care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul internetului. De asemenea, asistăm, la o creştere alarmantă a tentativelor de fraudă prin internet îndreptate asupra băncilor comerciale. Dacă ar fi să vorbim la modul figurat, escrocii merg la pescuit de clienţi naivi. Cunoscut sub numele de phishing, fenomenul reflectă pe deplin modul de operare, ideea de bază fiind aruncarea momelii şi prinderea în cârlig a clienţilor lipsiţi de prevedere. Când utilizatorul obişnuit de colculator aude cuvântul "hacker", cei mai mulţi cred că este vorba despre un criminal dubios de Internet care va sparge dosarele secrete de stat sau va fura identitatea persoanelor şi informaţiile cardului de credit. Cu toate acestea, pentru tehnicieni termenul nu se limitează doar la oamenii care folosesc capacităţile lor profesionale în scop de crimă. Prin "hackeri" se subînţeleg experţi în informatică care pot crea/modifica codul la calculator şi intra nedetectaţi în sistemele informatice. Hackerii, în funcţie de intenţiile lor, pot fi împărţiţi în trei categorii: hackeri-pălărie albă: hackeri non-malware, cum ar fi angajaţii firmei care testează securitatea sistemului propriu de calculatoare, încercând să pătrundă în ele. Hackeri-pălărie neagră/ biscuiti: hackeri cunoscuţi, de asemenea, sub numele de „crackers”, care intră în sisteme cu intenţia de a fura sau vandaliza. Hackerii pălărie gri: ei se plasează între „pălărie albă” şi „pălărie neagră”, sunt cei care uneori acţionează ilegal. Ei pot pătrunde, de exemplu, în sistem, fără autorizaţie, în scopul de a depista vulnerabilităţile şi apoi cerând proprietarului să achite o taxă pentru scenariul de înlăturare a problemei. Cuvântul "hackeri", utilizat în sensul de calculator, a apărut pentru prima dată în anul 1963, în MIT (Massachusetts Institute of Technology) „The Tech”. Acesta a fost folosit pentru a descrie farse cu implicarea tehnologiei. Membrii MIT „The Tech” au început să aplice argoul modelului de cale ferată la un calculator. MIT „The Tech” a devenit sediul-bază pentru primii hackeri şi experimentele lor. La începutul anilor '70-80, termenul "hacker" a fost folosit pentru a descrie un programator vizionar, pasionat de a veni cu noi moduri de a folosi un calculator – crearea de noi programe şi sisteme. Directori ai companiilor de Calculatoare, precum Steve Jobs, Steve Wozniak şi Bill Gates au fost toţi hackeri din al doilea val. Astăzi, expresia este folosită mai degrabă pentru persoanele care intră în sisteme şi lucrează cu codul, decât cu referire la creatorii de software. Pe site-ul BullGuard veţi vedea de multe ori sintagma "criminali de internet", ca un termen-umbrelă care acoperă oamenii ce încearcă de a proteja utilizatorul obişnuit de astăzi. La început de mileniu, accesul la internet la domiciliu a devenit o marfă obişnuită şi cu extindere spre noi posibilităţi practice online, cum ar fi serviciile bancare online şi cumpărături online. Noile comodităţi au deschis, de asemenea, uşa pentru o parte a comunităţii tenebre de hackeri, care reuşesc să facă bani de pe hobby-urile lor ilegale.

When ordinary computer user hears the word “hacker”, most think of a dodgy internet criminal who breaks in to government intelligence files or steal people’s identities and credit card information. For the more tech savvy, however, the term is not just limited to people who use their ability for crime. By “hackers” they mean computer experts who can create and alter computer code and enter computer systems undetected. Hackers can be divided into 3 head categories depending on their intentions: White hat hackers: nonmalicious hackers, like company employees who test the security of the firm’s own computer system by trying to break into it. Black hat hackers/crackers: malicious hackers, also known as crackers, who hack into systems with the intent to steal or vandalize. Grey hat hackers: in between the white hat and the black hat hacker, grey hats sometimes act illegally. They will for example break through a system without authorization in order to put vulnerabilities on show and then charge the owner a fee to repair it. The word “hackers” used in the computer sense appeared for the first time in 1963 in the MIT (Massachusetts Institute of Technology) paper “The Tech”. It was used to describe pranks involving technology. Members of MIT's Tech Model Railroad Club had begun working with a computer and started applying the model railroad slang to computers. MIT became the building ground for the very first computer hackers and their experiments. In the early days, the 70’s and 80’s, the term “hacker” was used to describe a visionary programmer, passionate about coming up with new ways to use a computer – building new programs and systems. Computer company executives like Steve Jobs, Steve Wozniak and Bill Gates were all hackers back in the day. Today, the phrase is used more about individuals who enter systems and work with code, rather than with reference to software creators. Here on the BullGuard website you will often see the phrase “internet criminals”, as an umbrella-term covering the people we try to protect the ordinary user from today. At the turn of the millennium, internet access at home was becoming a normal commodity and with this followed new practical online possibilities like online banking and shopping. Useful as the new possibilities were, they also opened the door for a part of the underground community of hackers, virus writers etc. to take their activities to the next level and make money off their illegal hobbies. This was the case for some, while others put their abilities to good use by working for companies or governments. The days when virus creators spread out infections with the purpose of making a name for themselves are gone. Nowadays cybercrime is better organized than ever and is becoming a multimillion dollar “business”. Moreover, the increasing popularity of social networking sites has attracted the attention of cyber criminals which exploit these in every possible way gaining significant financial benefits. Cyber fraud caused by Internet criminals accounts for approximately 60 million pounds in UK only and it is likely to move away from home users and concentrate on companies targeting larger amounts of money.

Cuvinte-cheie
afaceri, securitate,

e-comerţ, e-gov