În ultimii ani insuficienţa cardiacă cu fracţia de ejecţie păstrată este considerată ca o entitate separată cu simptome de insuficienţă cardiacă congestivă la aproximativ jumătate din pacienţi cu insuficienţa cardiacă, în prezenţa funcţiei ventriculare stângi normale în repaus şi cu predominarea disfuncţiei diastolice. Îmbătrânirea populaţiei şi creşterea incidenţei hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat şi cardiopatiei ischemice va determina majorarea numărului pacienţilor cu disfuncţie diastolică. Se consideră că insuficienţa cardiacă cu fracţia de ejecţie păstrată are un prognostic mult mai rezervat, decât insuficienţa cardiacă sistolică, dar frecvenţa spitalizărilor este similară în ambele situaţii. Examenul Doppler ecocardiografic este o metodă non-invazivă, utilizată pentru evaluarea pacienţilor cu funcţia ventriculului stâng alterată. Tratamentul insuficienţei cardiace cu fracţia de ejecţie păstrată se bazează pe reducerea consecinţelor disfuncţiei diastolice şi eliminarea factorilor cauzali ai disfuncţiei diastolice.

In the last years heart failure with preserved ejection fraction is considered as a separate clinical entity with symptoms of congestive heart failure in around half of patients diagnosed with heart failure, in the presence of normal left ventricular systolic function at rest and a predominant abnormality in diastolic function. Ageing population and the increasing incidence of hypertension, diabetes and coronary disease will determine the increase of patients with diastolic dysfunction. Heart failure with preserved ejection fraction have better prognosis than systolic heart failure, but frequency of hospitalizations is comparable in the both situations. Doppler echocardiography is rutinely used for the non-invasive assessment of the patients with left ventricular disfunction. The treatment of heart failure with preserved ejection fraction is based on the reducing the consequences of diastolic dysfunction and elimination of causal factors of diastolic dysfunction.