This article is dedicated to the problem of chronic duodenal obstruction – actual problem of diagnosis, treatment and main component of the pathology in biliopancreatoduodenal region. In a group of patients although the biliary flow was reestablished after endoscopic retrograde cholangiopancreatography, the biliary pathology persist manifested through the clinical picture of transitory mechanical jaundice, chronic cholangitis and choledocholytiasis. In 5-15% cases the biliary pathology reemerged due to the development of duodeno-biliary reflux, on the background of duodenal malrotation (MrD) with duodenostasis and insufficiency of papilla Water. This research was carried out for period of 11 years (1998- 2009), including a number of 110 patients. All the patients underwent colecistectomy and afterwards reinterventions on biliary tract including endoscopic retrograde cholangiopancreatography (ErCP), endoscopic papillosfincterothomy (PSTE), and choledochoduodenoanastomosis (CDA) with choledocholitotomy (ClT). The diagnostic algorithm included: biochemical tests, USG, gastroduodenography with radiopharmaceutical component, biliscintigraphy, electrogastroenterography (EGEG), TC-rMN, and ErCP. The paraclinical investigations demonstrated the presence of duodenostasis and duodenal malrotation, duodenobiliary reflux, CBD over 1,5 cm with primary stones, choledocholytiasis, cholangitis. Until 1998 the surgical treatment in 16 patients included biliodigestive anastomosis-choledochoduodenoanastomosis and choledochojejunoanastomosis (CDA, CJA).The results were unsatisfactory because more that 50% the clinical signs persisted , caused by the maintenance of the duodenobiliary reflux of MrD with duodenostasis , this considerations allowed us to propose in implement a new operational technique which excludes the duodenobiliary reflux, consisting in supraduodenal excision of CBD with its implantation in ,,Y” loop a la roux. This tactic of treatment allowed the recovery of the patients with minimal risk of postoperative complications and socio-professional reintegration.

Acest articol este dedicat problemei de diagnostic şi tratament în malrotaţia duodenală asociată cu duodenostază, ca o componentă principală a patologiei zonei hepatobiliopancreatice. la o serie de pacienţi, în pofida restabilirii fluxului biliar după efectuarea colangiopancreatografiei retrograde endoscopice (ErCP), persistă patologia biliară, manifestată clinic prin icter mecanic tranzitoriu, colangita cronică şi coledocolitiază. În 5-15% cazuri patologia biliară persistă în urma dezvoltării refluxului duodenocoledociar, pe fundalul malrotaţiei duodenale (MrD) cu duodenostază şi insuficienţa papilei Water(PDM). Studiul efectuat pe o perioadă de 11ani (1998-2009) include 110 bolnavi. În anamneză toţi pacienţii au suportat colecistectomie şi reintervenţii la calea biliară principală (CBP) (ErCP PSTE), coledocoduodenoanastomoză (CDA) cu coledocolitotomie (ClD). Algoritmul diagnostic a inclus: teste biochimice, USG, gastroduodenografie cu radiofarmaceutic, biliscintigrafie, electrogastroenterografie (EGEG), TC prin rMN, ErCP. Investigaţiile paraclinice demonstrează prezenţa malrotaţiei duodenale cu duodenostază, a refluxului duodenocoledocian, a diametrului mărit a CBP peste 1 cm, cu prezenţa calculilor coledocieni primari (coledocolitiază), a colangitei, prezenţa proceselor distrofice a muscularei şi aparatului nervos al peretelui coledocian. Până în anul 1998 tratamentul chirurgical la 16 bolnavi a constat în montarea derivaţiilor biliodigestive- coledocoduodenoanastomozei(CDA) şi coledocojejunoanastomozei(CJA). rezultatele au fost nesatisfăcătoare, deoarece la mai mult de 50% se păstrau semnele clinice ale patologiei biliare, datorate menţinerii refluxului duodenocoledocian, pe fundal de malrotaţie duodenală (MrD) cu duodenostază, această situaţie ne-a permis să implementăm o nouă tehnică operatorie, care exclude refluxul duodenocoledocian, realizată prin exereză supraduodenală de coledoc cu implantarea lui în ansa ,,Y” a la roux de o lungime 80 cm. Această tactică de tratament a permis minimalizarea riscului complicaţiilor postoperatorii şi reintegrarea socioprofesională a pacienţilor.