Кишиневский список трех антилатинских сочинений ХІV века
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1168 6
Ultima descărcare din IBN:
2021-09-25 08:26
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94:09(478)”XIII” (1)
Istoria generală (512)
Manuscrise. Opere rare și prețioase (112)
SM ISO690:2012
ТАСЕВА, Лора. Кишиневский список трех антилатинских сочинений ХІV века. In: Tyragetia. Serie nouă, 2013, nr. 2(22), pp. 71-79. ISSN 1857-0240.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tyragetia. Serie nouă
Numărul 2(22) / 2013 / ISSN 1857-0240 /ISSNe 2537-6330

Кишиневский список трех антилатинских сочинений ХІV века
CZU: 94:09(478)”XIII”

Pag. 71-79

Тасева Лора
 
Институт для славянских языков и литератур, Университет Берн
 
Disponibil în IBN: 16 martie 2015


Rezumat

Disputa isihastă dintre Sf. Grigore Palamas şi Varlaam de Calabria este cunoscută după câteva tratate teologice traduse în limba slavă bisericească în jurul anului 1360. Datorită unor circumstanţe fericite, traducerile s-au păstrat în original în colecţia Codex 88 la mănăstirea Dečani (Kosovo). Aceste traduceri, în copii multiplicate, s-au mai păstrat în diverse alte colecţii. Sunt cunoscute cinci copii după tratatele Λόγοι άποδεικτικοί al lui Palamas şi Slovo vtoro na latine al lui Varlaam. Cea mai veche copie a traducerii după original poate fi considerată versiunea manuscrisului din colecţia Mănăstirii Noul-Neamţ de la Arhiva Naţională a Republicii Moldova. În urma investigaţiilor întreprinse asupra copiilor manuscrise, atât în baza colaţionării textuale, cât şi a datelor istorice sau literare cunoscute deja, s-a constatat: 1) copia (manuscrisul slav) de la Chişinău este cea mai veche, însă mai puţin fi abilă decât copia de la mănăstirea Hilandar (Athos); 2) cel mai probabil, copia traducerii a fost realizată la Athos; 3) copia de la Chişinău este una fi delă celor trei copii ale lui Visarion din Debar şi conţinută în manuscrisul predecesorului unic „v”, urmele căruia s-au pierdut; 4) la rândul ei, copia „v” a fost realizată la Muntele Athos, însă cum a ajuns ea la Mănăstirea Slepce (Macedonia) – direct de acolo sau prin Novo Brdo (Serbia) – rămâne un subiect de dispută pe viitor.

The hesychast dispute between Gregory Palamas and Barlaam of Calabria was reflected in several treatises they wrote, which were translated in Church Slavonic as early as in the 1360s. This translation, by a happy coincidence, is kept in its original version in Codex 88 from the collection of the Dečani Monastery. The two Λόγοι ἀποδεικτικοί of Palamas and the Slovo vtoro na latine of Barlaam are known to us in five copies. The oldest one is kept in the Collection of the Noul Neamţ Monastery at the National Archives of the Republic of Moldova. The article comes to the following conclusions, on the basis of the manuscript tradition of these three texts and of the known literary and historical facts: 1) the Kishinev copy is the earliest one but less reliable, as far as textual criticism goes, than the Hilandar copy; 2) it was most probably created on Mount Athos; 3) the Kishinev copy is the direct antigraph of a lost common predecessor “v” of the three Visarion of Debar’s copies; 4) the “v” copy was created on Athos but how did it get to the Slepce Monastery – directly from there or via Novo Brdo – is an issue for further discussion.