Новые данные об Александре Стурдза из Одесского архива (два письма середины XIX века)
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1599 2
Ultima descărcare din IBN:
2020-08-17 13:15
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(478):929 (15)
Istoria Moldovei. Republica Moldova (67)
Istoria generală (3858)
SM ISO690:2012
ПОНОМАРЁВ, Александр. Новые данные об Александре Стурдза из Одесского архива (два письма середины XIX века). In: Tyragetia. Serie nouă, 2011, nr. 2(20), pp. 261-270. ISSN 1857-0240.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tyragetia. Serie nouă
Numărul 2(20) / 2011 / ISSN 1857-0240 /ISSNe 2537-6330

Новые данные об Александре Стурдза из Одесского архива (два письма середины XIX века)
CZU: 94(478):929

Pag. 261-270

Пономарёв Александр
 
Международная академия управления персоналом
 
Disponibil în IBN: 12 martie 2015


Rezumat

In scientific circles it has been observed in recent years a special interest in the personality of Alexander Sturdza (1791-1854), unjustly forgotten by historians and better known by philologists as a contemporary of Alexander Pushkin. Alexander Sturdza’s activities have left deep marks on history and culture of many nations. And yet, his activities in the Principality of Moldova remained almost unknown to the Russian public. Evidences to be discussed are two unpublished letters (in French and Russian) from the archives of Odessa, which refl ect the Alexander Sturdza’s relations with the Socola Seminary (Iaşi). We are talking about the correspondence of Gospodar Mihail Sturdza with his cousin Alexander, who was invited to Iasi to be offered the honorary post of warden of the Socola Seminary. It is possible that this offer was made by the Iasi gospodar, who had been known for his pro-Russian attitudes, at the suggestion of officials from St. Petersburg. Seminarians from Socola continued their studies at the Kiev Theological Academy. In the first letter dated June 15, 1843 Alexander Sturdza expresses gratitude for the honor, but proposes that the function of warden of the Socola Seminary will be given to Alexander Bals, citing the fact that he does not live in Iasi permanently. The second letter of March 28, 1847 is addressed by Alexander Sturdza to Karl Nesselrode, Foreign Minister of the Russian Empire. The latter was not only an imperial chancellor, but a friend having the same ideas as Alexander Sturdza. They both sincerely shared an unshakeable faith in the solid foundation of the Holy Alliance. Undoubtedly, the sources in question remain open to critical approach. It is also true that they raise new questions, which remain unanswered. But, certainly, they will contribute to better knowledge and / or understanding of the contribution of Alexander Sturdza to the history of Romanians.

În mediile ştiinţifice s-a observat, în anii din urmă, un interes deosebit faţă de personalitatea lui Alexandru Sturdza (1791-1854), pe nedrept dat uitării de către istorici şi cunoscut mai mult printre filologi ca un contemporan al lui Alexandr Puşkin. Activitatea lui Al. Sturdza a lăsat urme adânci în istoria şi cultura mai multor popoare. Şi totuşi, a rămas aproape necunoscută publicului rusesc activitatea acestuia în Principatul Moldovei. Mărturiile aduse în discuţie se prezintă sub forma a două scrisori inedite (în franceză şi rusă) din arhivele odesite, care refl ectă legăturile lui Al. Sturdza cu Seminarul de la Socola (Iaşi). Este vorba despre o reală corespondenţă a domnitorului Mihai Sturdza către vărul său Alexandru, care este invitat la Iaşi pentru a i se oferi postul onorific de tutore al Seminarului de la Socola. Nu este exclus că această ofertă i se făcuse de către domnitorul de la Iaşi, cunoscut prin atitudinile sale pro-ruse, la sugestia unor oficiali din Sankt Petersburg. Se mai urmărea şi atragerea seminariştilor de la Socola, ca aceştia să-şi continue studiile la Academia Duhovnicească din Kiev. Prima scrisoare datează din 15 iunie 1843, în care Al. Sturdza exprimă mulţumiri în legătură cu onoarea ce i se făcuse, însă acesta propune ca funcţia de tutore al Seminarului de la Socola să fie delegată către Alexandru Balş, motivând prin lipsa prezenţei sale permanente în Iaşi, Cea de a doua scrisoare, din 28 martie 1847, este adresa lui Al. Sturdza către Karl Nesselrod, ministrul de externe al Imperiului Rus. Acesta din urmă nu era doar un cancelar imperial, ci şi un prieten de idei al lui Al. Sturdza. Ambii împărtăşeau sincer o credinţă nestrămutată în fundamentul trainic al Sfi ntei Alianţe. Fără îndoială, sursele aduse în discuţie rămân deschise unei abordări critice. Cert este şi faptul că, odată supuse interpretării, aceste surse au dat naştere la noi întrebări, care, deocamdată, nu au răspuns. Însă cu siguranţă, acestea vor contribui la o mai bună cunoaştere şi/sau înţelegere a contribuţiei lui Al. Sturdza la istoria românilor.