Obiective: Scopul acestui studiu a fost de a determina dacă interpretarea subiectivă a marcajelor de hârtie este o metodă de încredere pentru identificarea relativă a forţelor (contactelor dentare) ocluzale. Metodologie: 295 de medici au ales „cele mai puternice“ și “ cele mai puţin puternice (slabe)“ contacte ocluzale analizînd fotografii ocluzale ale marcajelor hîrtiei de articulaţie care au fost ulterior comparate cu analiza ocluzală computerizată ce a măsurat forţele ocluzale ale acelorași contacte dentare. Deviaţiile standard au fost calculate prin ani de practica clinică și prin numărul de cursuri frecventate pe tema ocluziei. De asemenea, a fost efectuată o analiză „Chi–square“ (Chi–pătrat). Rezultate: Valoarea medie corectă pentru 295 de medici stomatologi participanţi a fost de 1,53 (± 1.234). Nu au existat diferenţe semnificative legate de anii în practică (P> 0,16) sau numărul de cursuri luate pe tema ocluziei (P> 0,75). Analiza Chi–pătrat a arătat o sensibilitate de 12,6%, o specificitate de 12,4%, o valoare predictivă pozitivă de 12,58% și o valoare predictivă negativă de 12,42%. Șansa a fost apreciată corect la 12,5%. Concluzii: Interpretarea subiectivă este o metodă clinică ineficientă pentru determinarea relativă a forţei contactelor dentare ocluzale. Scorurile mici obţinute de la un grup mare de medici stomatologi participanţi sugerează că medicii nu sunt în măsură să diferenţieze în mod fiabil forţele mari și mici de ocluzie analizînd marcajele hîrtiei de articulaţie. Această metodă mult timp utilizată, de a identifica vizual marcajele hârtiei de articulaţie ce evidenţiază „forţa“ contactelor ocluzale, ar trebui să fie înlocuită cu o metodă obiectivă bazată pe măsurare.

Aims: The aim of this study was to determine whether Subjective Interpretation of paper markings is a reliable method for identifying the relative occlusal force content of tooth contacts. Methodology: 295 clinicians selected the „Most Forceful“ and „Least Forceful“ occlusal contacts in six occlusal–view photographs of articulating paper marks that were later compar,ed against computerized occlusal analysis relative occlusal force measurements of the same tooth contacts. Means and standart deviations were calculated by years in clinical practice and by number of occlusion courses taken A Chi–square analysis was also performed. Results: The mean correct for 295 participant dentists was 1.53 ( ±: 1.234). There were no significant differences found for years in pracice (P>0.16) or number of occlusion courses taken (P>0.75). The Chi square analysis showed a sensitivity of 12.6%, a specificity of 12.4%, a positive predictive value of 12.58%, and a negative predictive value of 12.42%. Chance was calculated at 12.5% correct. Conclusions: Subjective Interpretation is an ineffective clinical method for determining the relative occlusal force content of tooth contacts. The reported low scores obtained from a large group of participant dentists suggest clinicians are unable to reliably differentiate high and low occlusal force from looking at articulating paper marks. This longstanding method of visually observing articulating paper marks for occlusal contact force content should be replaced with a measurement –based, objective method.