Problematica raportului dintre om și mediul ambiant nu este nouă. Ea a apărut odată cu cele dintâi colectivităţi omenești, căci omul cu inteligenţa și spiritul creator care îl definesc nu s-a mulţumit cu natura așa cum era ea, ci a pornit cu curaj și tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale. Multiplicându-se neîncetat, specia umană a adăugat peisajului natural priveliști noi, prefăcând mlaștini și pământuri înţelenite în văi roditoare, ţinuturi aride în oaze de verdeaţă, a creat noi soiuri de plante de cultură și a domesticit animale sălbatice. Până aici, echilibrul natural nu a avut de suferit decât, poate, pe arii foarte restrânse, care nu puteau afecta ansamblul.

Relationship between humans and the environment is not new. She appeared with the first human communities, for man with intelligence and creative spirit that define, not content with nature as it was, but on the courage and tenacity in the work of transforming it according to his needs. Multiplied the incessant human species added landscape view we pretend swamps and fallow lands in the valleys fertile lands arid oasis of greenery, created new varieties of crops and domesticated wild animals. So far, the natural balance has not only suffered perhaps the very restricted areas, which could affect the whole.