Integrarea treptată a pieţei forţei de muncă naţionale, de altfel, destul de neomogenă şi fragmentată, pe piaţa mondială face ca muncitorii să-şi facă din angajarea în câmpul muncii în străinătate un scop fără precedent – chiar şi provizoriu – obţinerea unor abilităţi şi cunoştinţe noi şi acumularea unor câştiguri rapide şi mai mari decât în ţara de reşedinţă unde, de obicei, veniturile sunt destul de mici. Fenomenul numit „brain-drain” (engleză – exodul persoanelor calificate), care implică emigrarea persoanelor în ţările cu venituri mari, a iniţiat discuţii largi cu propuneri de a compensa ţările sărace şi cele în curs de dezvoltare pentru pierderea capitalului lor uman prin introducerea taxelor pe veniturile migranţilor. Provocarea noastră este de a analiza cum „brain-drain”, în particular emigrarea provizorie, şi remitenţele pot contribui la dezvoltarea economică a ţării.

The gradual integration of fragmented national labor markets into world markets provides unprecedented scope for workers to be employed- perhaps only temporarily- outside their country of citizenship, in order to acquire new skills and ideas, and to accumulate bigger savings at a faster rate than is possible in a low-income country. The "brain-drain" to high wage countries already provides the basis of widely discussed proposals to compensate low development countries for the loss of human capital using income taxation of migrant earnings. Our concerns are how the "brain-drain", and in particular its temporary nature, and remittances might contribute to economic development.