The article explores the doctor-pacient communication as a particular type of dialogue. This type of communication implies an institutional setting (for example, a hospital or a clinic). The communication under analysis involves the act of pre-assigning the sender’s role. Indeed, the doctor-patient communication evolves taking into consideration the participants’social statuses, whereas, the doctor’s social status governs the act of communication imposing the concrete topic of the verbal interaction. The paper analyzes the way in which the topic is interrelated with the institutional setting where the communication unfolds. The present paper analyzes doctor-patient verbal interaction in three different speech situations taken from ‘The Corpus of Spoken Non-Dialectal Romanian Language’ coordinator Luminiţa Hoarţă Cărăuşu. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013. P. 198-203 (see Appendix).

Comunicarea medic-pacient este un tip specific de discurs, desfăşurat sub forma dialogului. Acest tip de comunicare presupune un cadru instituţional (spitalul, policlinica etc.); tipul de comunicare analizat presupune prealocarea rolului de emiţător, comunicarea medic-pacient desfăşurându-se din perspectiva statutului social al actanţilor comunicării şi, mai ales, din perspectiva rolului social al medicului, acest rol social specific impunând o tematică specifică a tipului de interacţiune verbală pe care o analizăm, tematică aflată în strânsă conexiune cu datele cadrului instituţional în care acest tip de comunicare se desfăşoară. Lucrarea de faţă are la bază trei interacţiuni verbale între medic şi pacient, în trei situaţii de comunicare distincte. Cele trei interacţiuni verbale desfăşurate în situaţii de comunicare variate sunt excerptate din „Corpus de limbă română vorbită actuală nedialectală”, coordonator Luminiţa Hoarţă Cărăuşu. Iaşi:Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013. P. 198-203 (vezi anexa).