Articolul vizează problema corelaţiei raţionalului şi afectivului în opera de artă plastică, în special, pictură. Autorul face referinţe la creaţiile artei moderne, la fundamentul raţional sau intuitiv al acestora. Se observă o încadrare a creaţiilor date în spaţii ordonate şi dezordonate/accidentale, precum şi o evidentă conlucrare a două contrarii, care sunt în permanentă corelaţie şi corecţie reciprocă.