Lucrarea constituie parcursul reprezentărilor picturale din timpul primelor veacuri ale creştinismului, când acesta avea încă un statut de „religio illicita". Manifestările artistice încep să se supună unor reguli stricte pentru a-şi îndeplini menirea de purtătoare ale unui mesaj nou şi frapant. Simbolismul înlocuieşte acum interesul pentru obţinerea unor capodopere, spiritualizarea fiind caracteristica fundamentală a acestor compoziţii care, cel puţin în această perioadă dinaintea „Păcii cu Biserica", urmăreau mai puţin ornamentarea spaţiului în care erau plasate şi mai mult instrucţia privitorilor.

The present paper aims at describing painting during the first centuries of Christianity, when it was still considered a "religio illicita". Artistic representations begin to follow strict rules in order to fulfill their goal of transmitting a new and amazing message. Symbolism now replaces the interest of having a masterpiece, spiritualization is the most important feature of this composition which, especially, in the period before "The Peace with the Church" lays more emphasis on educating the viewer than on decorating space.