Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1136 3 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-08-03 12:36 |
SM ISO690:2012 NOVAC, Adela. Verbul pronominal: structură şi clasificare. In: Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară, 2012, nr. 2, pp. 38-49. ISSN 1857-4149. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară | ||||||
Numărul 2 / 2012 / ISSN 1857-4149 | ||||||
|
||||||
Pag. 38-49 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Verbele pronominale sunt verbele însoţite de pronumele reflexiv „se” sau de cel personal „mă”, „te”, „ne”, „vă” la cazul Acuzativ. Ele sunt structuri bimembre: morfemul „se” conbinându-se cu o bază derivativă. Verbele pronominale sunt o clasă eterogenă, cu un comportament diferit. Ele se clasifică în: verbe absolute („a se duce”, „a se mira”); verbe relative („a deştepta”/”a se deştepta”; a „îngălbeni”/”a se îngălbeni”) şi verbe libere („a se cunoaşte”, „a se convinge”). |
||||||
Cuvinte-cheie verbe pronominale, verbe absolute, verbe relative, verbe libere. |
||||||
|