Cercetările în domeniul apariţiei şi răspândirii fenomenului „spanglish” permit identificarea a trei tipuri principale de unităţi care pot fi raportate acestui fenomen: (1) unităţile lexicale luate concomitent, într-o propoziţie sau frază, din spaniolă şi engleză; (2) împrumuturile semantice din engleză în spaniolă şi (3) unităţile lexicale engleze care apar în discursul spaniol, fiind adaptate, în prealabil, la normele limbii spaniole. În articol, ne propunem o cercetare mai aprofundată a fenomenului în cauză, în baza unor exemple, luate din discursul cotidian central- şi sudamerican, făcând, totodată, referinţă la situaţia lingvistică pe teritoriul Republicii Moldova unde se observă un fenomen similar celui de „spanglish”, şi anume „rumaruso” şi „rumañol”.