După ce facem o succintă trecere în revistă a istoricului verbului „a avea” de la latină la limbile romanice, vom analiza comportamentul acestuia în română şi franceză, în special, în cadrul locuţiunilor verbale. Vom încerca să elucidăm o problemă de valoare atât teoretică, cât şi metodico-aplicată, şi anume cea a îmbinărilor verbale de tipul „verb substantiv fără articol (V S art. Ø) ): [a avea încredere = avoir confiance]”. În limba franceză, această formulă este specifică pentru locuţiunile verbale, pe când, în limba română, formula în cauză include, în primul rând, îmbinări libere, şi, în rândul al doilea, locuţiuni verbale şi expresii idiomatice.

The present article provides a brief historical overview of the evolution of the verb „a avea” from Latin to other Romanic languages and analyses its mode of action in Romanian and French verbal phrases. The aim of the author is to elucidate the problem of the verbal word combinations, which is of great theoretical and methodological significance. These verbal word combinations include a verb and a noun without an article (V N art.Ø): [a avea încredere = avoir confiance]). This formula is specific for French verbal phrases, while in Romanian it firstly includes free word combinations and only secondly phrasal verbs and idiomatic expressions.