Barocul şi opera cantemiriană
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
428 8
Ultima descărcare din IBN:
2022-01-27 08:53
SM ISO690:2012
COZMULICI, Alisa. Barocul şi opera cantemiriană. In: Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară. 2009, nr. 1, pp. 127-131. ISSN 1857-4149.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară
Numărul 1 / 2009 / ISSN 1857-4149

Barocul şi opera cantemiriană

Pag. 127-131

Cozmulici Alisa
 
Institutul de Filologie al AŞM
 
Disponibil în IBN: 8 aprilie 2014


Rezumat

Baroque brought to light an anomorphic sensibility situated under the sign of a supersaturated manner of expression. Baroque creator abhors the calm, measure, simplicity and clarity of expression. Trickery, prudence, ‘crypticness – this is the life style proposed by baroque. The essence of the baroque character has a dichtomic nature (sometimes even polytomic), he fluctuates continuously between two egos. An eloquent example is ‘Cantemir’s unicorn’ whose antagonistic dualism comes from the existence of two beginnings, a superficial one and an esoterical one – the assailed and the assailant, the aggressed and the aggressor – an authentic trompe l’oeil baroque. The themes undertook by the baroque creator are as problematical as his characters: fortuna labilis, fugit irreparabile tempus, ubi sunt etc. The baroque creator appeals to methods of obscuring the text, such as the ‘forced allegory.’ A baroque work can be wrapped in massive, descriptive, and usually complex allegorical structures, which contribute to the ‘visualization’ of the work’s imaginary. The allegorical structures of apele Nilulu’ or Epithim’s fortress from Istoria ieroglifica serves as an example. Although this style did not catch up in the Romanian community, its implosion had amazing results especially in the literary field, Dimitrie Cantemir’s work being an eloquent example.

Barocul a pus în lumină o sensibilitate anamorfotică, situată sub zodia suprasaturaţiei formelor de expresie. Creatorului baroc îi repugnă calmul, măsura, simplitatea şi claritatea expresiei. Trucare, prudenţă, „încifrare” – iată codul vieţii propus de baroc. Chintesenţa personajul baroc este de natură dihotomică (alteori chiar plurihotomică), el oscilează continuu între două euri, un exemplu elocvent poate fi considerat Inorogul cantemiresc al cărui dualism antagonic parvine din existenţa a două porniri, una de suprafaţă şi o alta, ezoterică − asediat şi asediator, agresat şi agresor − un autentic trompe l’oeil baroc! Motivele abordate de creatorul baroc sunt la fel de problematice ca şi personajele sale: fortuna labilis, fugit irreparabile tempus, ubi sunt etc. Creatorul baroc adesea apelează la multiple modalităţi de obscurizare a textului, una din acestea este alegoria forţată. O operă barocă poate fi învăluită în structuri alegorice masive, descriptive, de regulă, cu arhitecturi complicate, ce contribuie la „vizualizarea” imaginarului operei. Aşa ar fi construcţiile alegorice ale apei Nilului sau ale cetăţii Epithimiei din «Istoria ieroglifică». Deşi acest curent nu s-a instaurat în mod preponderent în arealul românesc, totuşi implozia sa a dat rezultate uimitoare mai ales pe tărâm literar, un exemplu elocvent fiind opeara luminatului principe Dimitrie Cantemir.