The study attempts to define Dumitru Matcovschi’s poetics which, enerally, oscillates between the Orphic and Messianic temptations. As the lyric poems somehow helped the poet to impose himself as far back as in the 60s, his Messianic poems made him a „convicted” poet. In Matcovschi’s opinion, the man of arts is to be firstly a good citizen. In his best poems he polemizes with heads of totalitarian form of government, in an ostentatious way he shows off his Romanianism, he has an unhidden respect for classical culture, he writes simply and stylizes using folk elements the happiness of existing; he brings in the fore-ground, praises other values but not those imposed. In this confession there is an immense drama of „a man under the times”.

În acest articol este defi nită poetica lui Dumitru Matcovschi care a oscilat între tentaţia orfică şi cea mesianică. Poetul, în cele mai bune poeme, polemizează cu spânii regimului sovietic, în mod ostentativ îşi etalează identitatea românească, are un nedisimulat respect pentru cultura clasică, scrie simplu şi stilizează folcloric bucuria de a fi . În ars poetica sa se desprind, în germene, relaţiile antitetice ale unui sistem poetic, ale unei existenţe guvernate de principiile binelui şi ale răului, iar versul său devine în permanenţă un descântec de alb şi negru.