Primele formulări ale legii conservării şi transformării energiei au fost propuse separat de către trei învăţaţi: J.R. Mayer , J.P. Joule şi H. Helmholtz. Termenul de energie cinetică a fost introdus pentru prima dată de W. Thomson, iar cel de energie potenţială - de W. Rankine. Elucidarea conceptului de energie îi aparţine fizicianului german Max Planck. În urma studierii spectrului de radiaţie al corpului absolut negru, Planck a emis ipoteza cuantelor de energie. O contribuţie esenţială la întregirea conceptului de energie îi aparţine lui Albert Einstein care prin celebra formulă E = mc2 a enunţat legea inerţiei energiei. La nivelul actual de cunoştinţe şi dezvoltare tehnologică, materia este caracterizată prin două mărimi fundamentale, masă şi energie. Masa este măsura inerţiei şi gravitaţiei, iar energia este măsura mişcării materiei.