Obezitatea centrală oferă un risc cardiometabolic major comparativ cu obezitatea periferică. Cu toate că motivele care determină acest risc nu sînt încă complet elucidate, profilurile expresiilor genetice şi produşii secretaţi de ţesutul adipos visceral se dovedesc a fi mai proaterogeni ca cei din ţesutul adipos periferic. Ţesutul adipos de fapt nu este deja demult considerat un simplu depozit energetic, dar un organ endocrin şi secretor, care dincolo de acizi graşi şi alţi produşi lipidici, eliberează o amplă gamă de semnale şi factori proteici, numiţi adipochine, aceşti factori de derivare adipocitară şi non adipocitară includ proteine, metaboliţi şi hormoni.

Central obesity provides a major cardiometabolic risk versus peripheral obesity. Although the reasons which that determine this risk are not fully elucidated, the profiles of gene expressions and the products secreted by visceral adipose tissue prove to be more proatherogenic than those of peripheral adipose tissue. Actually, the adipose tissue is not considered a simple energy storage, but an endocrine and secretory organ, which beyond fatty acids and other lipid products, issues a wide range of signals and protein factors, called adipokines, these factors of adipocitar derivation and non adipocitar derivation include proteins, metabolites and hormones.